Stiti cum fiecare cartier/bloc/scara are persoana aia deosebita, care e diferita de ceilalti, care e atat de speciala incat lumea o priveste indelung cand iese din lift? ...sau cu alte cuvinte persoana nebuna?
E well... am impresia din ce in ce mai tare ca eu sunt acea persoana "speciala" a M48-ului!
Exista doua dimensiuni ale acestei ...concluzii: modul in care arat uneori cand ies din casa si modul in care ma comport cand ies din casa.
Prima dimensiune... se intampla din pura intamplare! sunt seri in care ma consider rebela si decid ca am tenul frumos si imi permit sa nu ma demachiez. dimineata insa regretam si eu si copiii care pleaca la scoala si pe care se pare ca ii opresc din crestere cu creionul meu negru intins pe toata fata! ... pentru ca nu, nu ma uit in oglinda cand plec de acasa sa o plimb pe jesse!
Pe langa asta, mai exista momentele in care ma demachiez si ies cu un mot in varful capului pentru ca, inca o data, NU ma uit in oglinda si momentele in care este deja tarziu, eu am uitat ca jesse mai face pipi din cand in cand, mi-e lene sa ma schimb si ies cu pantalonii de pijama. aici este interpretabil pentru ca mie mi se par ca arata fix ca niste pantaloni de training, dar surora mea insista ca e clar ca sunt pantaloni de pijama.
Cea de-a doua tine mai mult de... neindemanare si graba! de obicei, iarna ma intind pe scarile inghetate, ma cracesc pe gheata pe care nenii care curata zapada omit sa o sparga si restul anului, in special dimineata, ma rog de jesse si ii impun sa faca pipi si caca mai repede pe diferite tonuri.
Totusi, nu e vina mea ca vecinii mei tin neaparat sa fie la orice ora in fata blocului spargand seminte si band bere! si pana la urma, cred ca sunt pata de culoare din viata lor... sau nebuna din coceni.
