Să lăsăm dorul la o parte pentru că este evident și să trecem la lucruri mai serioase!
Așadar, acum 12 zile am avut prima consulație la madame Ysel, nutritionistă, 1.80 m si 20 de kile udă, dar să nu ne pierdem in detalii și frustrări. Dupa 30 de minute în care m-am rugat să fi înțeles bine ce a zis, pentru că duduia nu vorbește decât franceză, am primit mirifica listă cu ce am de mâncat în primele 2 săptămâni, am făcut cumpărături cu bărbatul din dotare, care mă tot întreba "dar asta ai voie?" deseori cu bucați mari de bacon sau cârnați în mână, și m-am pus pe treaba.
Treaba nu e grea deloc, mai ales, când ai suportul pe care îl am eu. Suportul ăsta se observă cel mai bine la al meu domn care a declarat foarte clar ca el mă susține și da, o sa ieșim să ne plimbăm mult și o să văd că o să fie bine... și chiar facem asta!
Situația delicată apare atunci când, brusc, se ridică din pat în timpul filmului, fuge spre frigider ca să nu piardă mult din film și aud:
- Iubita, vrei și tu?
- Ce să vreau? întreb de dragul conversației
- Hai măi, iaurt, cum ce sa vrei?
- De care, dragule?
- Din ăla cu fructe!
... aș vrea doar să spun că apreciez foarte tare dorința lui de a împărți cu mine cele 16 iaurturi cu diverse fructe pe care le avem în frigider (e mai ieftin de la o duzină în sus), însă aș dori să menționez că nu am voie nici iaurt, nici fructe, cu atât mai mult IAURT CU FRUCTE!
