miercuri, 21 noiembrie 2012

how to...

pentru ca mi se intampla atatea lucruri minunate in ultima vreme, nu vreau sa fiu egoista si vreau sa impart experientele mele!

sa incepem cu azi dimineata cand, la 7 si jumatate (deja f tarziu!!!) stateam lesinata pe canapea si ma uitam in gol la televizor gandindu-ma ca trebuie sa ma spal pe cap. dar, pentru ca am inceput sa gandesc, au aparut si alte ganduri! unul dintre ele parea apocaliptic asa ca am decis sa o sun pe sor-mea sa o intreb daca e posibil asa ceva. o sun si imi spune ca ea nu stie nimic despre asta. merg si la maria care, in momentul in care ii spun despre ce e vorba, incepe sa se agite! deci da, am pus-o! azi e teatru la gradi, ca atare trebuie sa ajungem pana in 8... era deja fara 25!

am inceput sa ma gandesc la ce pot sa renunt; la machiaj CLAR, la calcat bluza CLAR (si asa nu aveam chef) si la spalatul pe par... aici ma doare, dar a trebuit sa renunt ca dureaza. in tot acest timp, maria isi alegea haine si avem mare noroc ca e la varsta la care reuseste sa se imbrace decent singura!

asadar, la fara 10, eram amandoua imbracate decent :), catelul scos, taxi-ul sunat si mancarea pentru catel in castron! :)

azi ma simt o persoana mai buna... cu parul murdar

luni, 15 octombrie 2012

Nebuna din coceni

Stiti cum fiecare cartier/bloc/scara are persoana aia deosebita, care e diferita de ceilalti, care e atat de speciala incat lumea o priveste indelung cand iese din lift? ...sau cu alte cuvinte persoana nebuna?
E well... am impresia din ce in ce mai tare ca eu sunt acea persoana "speciala" a M48-ului!
Exista doua dimensiuni ale acestei ...concluzii: modul in care arat uneori cand ies din casa si modul in care ma comport cand ies din casa.

Prima dimensiune... se intampla din pura intamplare! sunt seri in care ma consider rebela si decid ca am tenul frumos si imi permit sa nu ma demachiez. dimineata insa regretam si eu si copiii care pleaca la scoala si pe care se pare ca ii opresc din crestere cu creionul meu negru intins pe toata fata! ... pentru ca nu, nu ma uit in oglinda cand plec de acasa sa o plimb pe jesse!
Pe langa asta, mai exista momentele in care ma demachiez si ies cu un mot in varful capului pentru ca, inca o data, NU ma uit in oglinda si momentele in care este deja tarziu, eu am uitat ca jesse mai face pipi din cand in cand, mi-e lene sa ma schimb si ies cu pantalonii de pijama. aici este interpretabil pentru ca mie mi se par ca arata fix ca niste pantaloni de training, dar surora mea insista ca e clar ca sunt pantaloni de pijama.

Cea de-a doua tine mai mult de... neindemanare si graba! de obicei, iarna ma intind pe scarile inghetate, ma cracesc pe gheata pe care nenii care curata zapada omit sa o sparga si restul anului, in special dimineata, ma rog de jesse si ii impun sa faca pipi si caca mai repede pe diferite tonuri.

Totusi, nu e vina mea ca vecinii mei tin neaparat sa fie la orice ora in fata blocului spargand seminte si band bere! si pana la urma, cred ca sunt pata de culoare din viata lor... sau nebuna din coceni.



vineri, 10 august 2012

Povestea curcubeului

Acum ceva vreme in urma, la inceputul timpurilor pe pamant, culorile pe care le vedem si azi in Curcubeu - rosu, portocaliu, galben, violet, albastru, indigo si verde - erau imparstiate si fiecare dintre ele credea despre ea ca este cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai iubita. cat era ziulica de lunga, se certau si niciuna dintre ele nu vroia sa cedeze. intr-o buna dimineata, Galbenul fu primul care se trezi si plin de el exclama:
- Soarele, luna si stelele sunt galbene si stralucitoare la fel ca mine, asta este atat de evident incat oricine ma vede ramane uimit.
Albastrul ce statea pe langa Galben spuse mandru:
- Baaaa... Asta fara cerul cel albastru nu se poate, la mine se gandesc toti cei care au inima deschisa.
Dar, deodata, de colo din padure, se auzi vocea impunatoare a Verdelui:
- Hey, tu Galben si tu Albastru, uitati-va un pic in jur. Iarba este verde , frunzele si copacii de asemenea. Cu siguranta, sunt cea mai importanta culoare!
Galbenul rase:
- Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecaredata cand te uiti la o narcisa Galbena sau la floarea soarelui... zambesti!
Violetul se ridica in picioare si era atat de inal. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale:
- Eu sunt culoarea imperiala si a regilor!
Pentru ca soarele era deja sus pe cer, Portocaliul se trezi si intinzandu-se lenes incepu sa se laude:
- Auzi colo...!!! Verdele e cel mai important! Morcovul, portocala sau dovleacul sunt portocalii desigur si au multe vitamine! Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase!
- Eeee, taci tu, Portocaliu laudaros, tuna Albastru! Apa sta la baza vietii si este albastra ca si mine asa ca, vezi tu, fara mine nu ar exista nimic!
Rosu incepu sa strige:
- Ba eu sunt conducatorul intregii vieti! sangele este rosu si sangele inseamna viata!
Galbenul cu voce cristalina, zise fericit:
- Vazuta-ti voi un spic de grau?
- Un spic de grau... ce-si scoate capul din samanta, cu siguranta, are doar culoarea mea, rosti Verdele impunator. Eu sunt culoarea vietii si a sperantei.
- Speranta rasare si apune cu fiecare rasarit si apus in parte, rosti Portocaliu cascand. Frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei care ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie.
- Hei, voi culori certarete, bag seama ca ati uitat cu totii de indragostitii de la rasarit si apus, striga Rosu mandru. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii!
- Dar oamenii puterii intotdeauna m-au ales pe mine, spuse Violetul cel inalt, deoarece eu sunt culoarea puterii si-a intelepciunii!
La sfarsit, cu voce joasa si timida, Indigo spuse:
- Cu greu ma observati, insa desi tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara.
Fiecare culoare in parte se lauda, se ridica in slavi si se certa. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. in timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata! Culorile tremurau si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.
Apoi ploaia incepu sa vorbeasca:
- Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite! Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlalte. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropriara si se luara de maini.
- De acum incolo, zise ploaia, cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al impacarii, al pacii si al sperantei!
Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati  un curcubeu pe intinsul cerului! Cand apare, aduceti-va aminte ca fiecare dintre voi este special. Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur!


Poveste adapatata de Daniela noastra :)

marți, 7 august 2012

gimnastica... povestea mea

tot uitandu-ma la gimnastica de la olimpiada, mi-am adus aminte ca si eu am facut vreo 2 ani, la sfarsit de gradinita, gimnastica.
imi amintesc clar cum maica-mea ma lua la pranz de la gradi si, impreuna cu prietena mea irina si mama ei, mergeam la sala de gimnastica din 23 august. aveam un costum rosu cu maneca lunga (apparently era de real deal) care imi placea tare tare tare mult si cunoscutii imi spuneau tanculet.
bai, si tare imi placea acolo! imi amintesc si acum cum ma furisam/alergam ca bezmetica cu irina pana la mamele noastre sa bem apa pentru ca, nu stiu din ce motiv, nu aveam voie cu sticla de apa dupa noi, iar pauzele... oh da, pauzele! erau to do to be the best!! saream cu toatele, mici si indesate cum eram, intr-o groapa imensa cu bureti! era genial! cea mai tare senzatie ever!
dupa cum se observa, prefer sa vorbesc despre fuga si pauze pentru ca rezultatele "muncii mele" au fost cam inexistente! era greu al dracu sa mergi de la un cap la altu al barnei, sa te tii de bara, calu'... whatever!
dar solul, solul era preferatul meu, era un deliciu, ma pricepeam cel mai bine la el! puteam sa fac tumba pe fata si pe spate! eram in stare sa ma rostogolesc tot antrenamentul pe podeaua aia pufoasa!
din acesti 2 ani de munca "asidua", m-am ales doar cu faptul ca pot sa merg mai bine pe o bordura, dar distractia si amintirile au fost si sunt pe cinste!

cineva zicea ca i-ar placea ca la toate competitiile sportive sa participe si o persoana care nu face asta, nu traieste din asta, poate asa ne dam seama ce fac exact sportivii si renuntam sa ii mai criticam ca nu castiga medaliile pe care noi credem ca au obligatia sa le castige!

miercuri, 18 iulie 2012

marti seara...

„De-a lungul timpului am dezvoltat o furie puternica fata de mama, pe care o jigneam foarte rau sau tipam la ea. Furia aceasta era dublata de o tristete profunda, datorata in mare parte faptului ca mama nu m-a ales niciodata pe mine, desi am rugat-o de atîtea ori. Ea a ales alcoolul în locul meu. Stiu ca m-a iubit si ma iubeste enorm, dar nu a acceptat niciun fel de ajutor. Dependenta este o boala psihica, nu a fost o alegere a ei sa renunte la mine in favoarea alcoolului. ” (Carmen)

Stiam exact cum va arata. Grupul nostru va avea 8 sedinte a cate 2 ore la sfarsitul carora vom fi vorbit despre ce inseamna consumul problematic de alcool, tipuri de consum, comunicare asertiva, situatii de risc sau managementul conflictelor. Conform planului, ar fi durat 2 luni in care participantele noastre ar fi deprins anumite abilitati pentru a-si ajuta partenerii/parintii. Planul nostru a fost dat peste cap de 6 femei minunate care venisera cu un singur scop si anume sa isi ajute sotul, prietenul sau mama sa scape de dependenta de alcool. Isi doreau cu disperare o schimbare pentru apropiatii lor, atat de tare incat erau dispuse sa se sacrifice pe ele.

Inca din prima intalnire, desi pline de emotii si putin speriate de cum va decurge totul, am reusit sa ne dam incredere unele in altele. Astfel, am reusit sa ne oferim confortul de care aveam nevoie pentru „a lua taurul de coarne”.

„Cautand sa-mi salvez prietenul am invatat ce inseamna dependenta... am descoperit că la rândul meu sunt dependenta de persoanele pe care le iubesc în viata mea. Am gasit aici, la grup, oameni asemeni mie si povestii mele. Ma recunosc cate un pic in fiecare dintre fete si constat ca multe situatii de viata traite de mine s-au intamplat si altora. Asta m-a ajutat mult. Văzând că ce mi se întâmplă mie nu este o experienta singulara si se întâmplă si altora m-a ajutat sa inteleg ca sunt un om obisnuit cu trairi si sentimente cat se poate de normale.” (Mihaela)

O data ce povestile au fost spuse, iar asteptarile si dorintele participantelor au inceput sa iasa la iveala, discutând despre consumul de alcool si despre felul in care fiecare reactioneaza în relatia cu partenerul dependent, ne-am văzut la rândul nostru obligate să adăugăm un nou obiectiv în structura planului de grup. Desi initial, scopul declarat al fiecăreia a fost acela de a-i ajuta pe partenerii lor, în acest moment, am căzut cu toate de acord că acest lucru nu va fi posibil dacă nu ne ajutăm în primul rând pe noi insene.

Salvarea oamenilor pe care-i iubim începe de fapt cu propria noastră salvare.

„Asteptarile mele din partea grupului erau sa ma ajute sa-l vindec pe sotul meu, dar dupa scurt timp mi-am dat seama ca era bine sa ma vindec pe mine. Am inceput schimbarea prin a ma pune pe mine pe primul loc, indiferent de pozitie (ca mama, sotie, rude, prieteni). Nu dupa mult timp, mici schimbari s-au vazut si la sotul meu.” (Maria)

Desi de cele mai multe ori, decentrarea de pe propria persoană ne va ajuta în a ne întelege mai bine propriile angoase si aspiratii, de această dată solutia a venit din sens contrar, iar acceptarea propriile nevoi a deschis de fapt procesul de vindecare.

„Nu ii ajutam cu nimic pe consumatori daca ne sacrificam cu totul viata spre a le fi lor de folos, in sensul in care percep ei „folosul”, ci ii responsabilizam mai mult lasandu-i sa vada ca si noi ne respectam propriile nevoi, nu ei conditioneaza existenta noastra, dar trebuie sa ia propriile decizii in ceea ce priveste viata lor.” (Carmen)

Momentul in care fetele noastre au decis sa isi trateze dependenta pentru starea celuilalt, a fost momentul in care grupul nostru a luat o alta intorsatura. Bineinteles ca am pastrat si componenta prin care incercam impreuna sa intelegem ce se petrece cu un consumator, care sunt nevoile lui pentru a putea face o schimbare semnificativa, dar in prim plan, a aparut ideea ca pentru a putea sa-i ajute pe ei, „ar fi dragut” sa faca o schimbare pentru ele.

Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca la fiecare persoana dependenta de alcool au de suferit alte 7 persoane (parteneri, copii, vecini, colegi de serviciu). Carmen ne-a povestit despre cum a fost scurta parte a copilariei ei petrecuta alaturi de un parinte consumator de alcool: „Tata s-a refugiat in cariera, iar eu ma confruntam deseori singura cu aceasta situatie. In momentul in care mama nu mai era mama, ci doar o persoana intoxicata, tot universul meu se darama, se prabusea. Am fost pusa in diverse situatii: sa mediez conflictele dintre parinti, sa am grija de mama, sa incerc sa o ridic de pe jos sau sa o conving sa stea in pat, atunci cand nu prea se mai putea tine pe picioare, sa asist la atacuri de panica ale ei: spunea ca moare, iar eu, la 8-9 ani chiar credeam ca moare si nu intelegeam de ce nu face tata ceva sa o salveze. In toate aceste situatii am simtit o disperare profunda, o panica teribila si neputinta de a o salva. Aceste experiente mi-au ramas atat de adanc intiparite in memorie, incat si acum, cand imi amintesc, retraiesc acele evenimente cu intensitate si-mi dau lacrimile. ”


„Asta e doar povestea…povestea DEPENDENTEI, depinzi de intamplari, depinzi de reguli si sabloane, depinzi de cel de langa tine nestiind ca el depinde… depinde de tot ce viata i-a oferit si poate ca nu a fost prea generoasa cu ce-i bun si frumos. Nu intelegi si nici macar nu incerci…condamni, critici, pui la zid. E usor sa faci asta cand vii de-afara unde soarele straluceste si praful pare-a fi perdea de stelute lucitoare, mizeria este ambalata frumos in hartia egocentrismului, legata cu panglici de orgoliu iar intunericul este indepartat cu lumina falsa a minciunii.” (Mihaela)

La fiecare intilnire, descoperim ceva nou si putem spune cu mina pe inima ca povestea ne conduce pe noi si nu invers.

duminică, 15 iulie 2012

going the distance

in matematica, cea mai scurta distanta intre doua puncte e o dreapta.. nu stiu cum se masoara distanta in prietenii..
nu cred ca e cazul sa mai spun cum au schimbat internetul, skypeul si facebookul dinamica priteniilor....eu oricum le multumesc zeilor ca exista toate astea.
m-am intalnit vineri cu niste prietene cu care nu ma mai vazusem in formula completa sau semi-completa de foarte mult timp. ne-am cunoscut in viena, si intre timp ne-am (s-au) cam imprastiat peste tot.. una prin germania, alta prin franta/spania.. alta prin olanda, una in romania si alta in state.. eu fiind singura constanta care a ramas in vienna...cumva, am reusit sa mentinem legatura si, in mod uimitor, desi suntem foarte diferite, legatura noastra tine si de fiecare data cand reusim sa ne intalnim, e ca si cum nu ne-am fi imprastiat prin toate colturile lumii si am fi ramas impreuna in tot timpul asta..
exista persoane pe care le simtim aproape indiferent de cati kilometrii se intind intre noi...si exista persoane de care ne simtim la kilometrii distanta cu toate ca stam la aceeasi masa..
distanta intre doi oameni nu cred ca are formula matematica si nu cred ca se supune legilor fizicii...nu stiu de ce depinde si caror legi se supune, dar stiu ca asta e cea mai importanta distanta, distanta care nu se masoara in kilometri..

vineri, 13 iulie 2012

Vineri 13

E Vineri si e 13 copii! ascundeti-va bunicii, fumatzi-va izoprenele, epilati-va pisicile.. dar nu iesiti din casa! iar daca ati iesit, faceti-va cruce si scuipati de 3 ori in san..

ce vreau eu zilele astea:
1) o vacanta :) mi s-a lungit gatul asteptand sfarsitul lui iulie sa vin acasa.. sa beau o cafea cu ai mei in curte de dimineatza, sa rad la o bere cu "ai mei" pe seara.. sa vad oameni, sa aud romana..
2) as vrea sa spun ca vreau o tara ca afara.. dar nu vreau o tara ca afara.. eu sunt afara.. eu vreau ca romania sa fie romania. ma simt furata de tara. inainte nu intelgeam legatura asta dintre politica, guvern, administratie si persoana mea. acum o inteleg mai bine. si nu numai ca politicenii astia nu ma (ne) reprezinta... dar mi se pare ca ne tradeaza si ne fura de limba, de respect si omenie, de un potential "acasa" ...ne-au jecmanit odata comunistii de identitate, de intelectuali si de viitor.. si uita-ne iar intr-un 2012 in care oamenii vor sa plece din aceleasi cauze din care voiau sa fuga din tara inainte, ca nu se mai poate trai asa, un 2012 in care exista un hau de netrecut intre clasa politica si oamenii pe care ar trebui sa ii reprezinte, asa cum inainte era statul comunist, nu cetatenii, o lipsa acuta de valori, cu multi din cei capabili plecati pe afara ( probabil asumandu-si alte identitati nationale.. cum au facut-o altii inainte lor, ca Ionescu(o), Brancusi etc. ), si cu un "viitor" care nici macar nu e in stare sa treaca bacul...
proasta vorba asta, romaneasca in fapt, "capul plecat sabia nu-l taie" .. dar mi se pare ca ne-au facut sa plecam capetele si acum au inceput sa le si taie..
3) as vrea ca toti astia care s-au perindat pe la putere in ultimii aproape 23 nu numai sa isi dea demisia, as vrea sa renunte la cetatenia romana.. as vrea sa se declare "fara tara" ...nomazi.. orice,numai romani nu ..
4) as vrea o clasa de intelectuali cu coloana vertebrala.. activi, implicati.. as vrea polemici bine consolidate, cu fond si structura..nu balcanisme sui, nu balci si nu taraboi
si s-au mai si ofuscat domnii de plagiatul prim ministrului....ma intreb pana acum ce au asteptat? de altceva nu ii doare? nu ii deranjeaza ca se copiaza din clasa 1 pana la facultate peste tot si ca asta e o practica oarecum acceptata? au sarit ca niste cate pe ponta.. dar eu nu am vazut sa fi iesit ceva mai productiv din asta. .se se recunoasca o problema sistemica si, in loc sa iasa domnii cu cartonasele cu "ponta nu ma reprezinta", sa se propuna o solutie pentru a combate mentalitatea asta de " copiute, fituici, referate. net etc"..sa se duca in scoli sa tina niste cursuri pe etica, niste cursuri despre cum sa citezi corect sursele, ceva acolo..

imi place clasa noastra de intelectuali si academici .. ca tac malc ...probabil or gandi intens..

5) as vrea sa dispara ideea asta ca ce e european e bun, si ce e romanesc e rau sau prost facut.. as vrea sa incetam sa mai lingusim  UE, si sa gasim varianta noastra .. solutia noastra, nu a lor..
6) as vrea jurnalisti bine educati, cu coloana vertebrala.. as vrea o institutie a persei care sa functioneze bine
7) as vrea sa il tina pe nastase forever in puscarie si sa ii gaseasca colegi de celula din gasca fostilor lui amici
8) vreau dreptate! vreau justitie! .. meritam voci si meritam justitie! si astea trebuie sa ni le facem noi ..
9) as vrea sa vina toamna odata .. si as vrea sa am bilete de avion nelimitate..

si daca va ganditi ca ce-mi pasa mie din Viena sau ca imi e usor sa vorbesc de aici, tin sa va anunt ca si in Viena tot romanca sunt, de etnie romana, de nationalitate romana, si de cetatenie romana....

as vrea sa scriu mai des pe blogul asta :)).. ma uitam in spate..si cred ca e o idee buna blogul asta..



miercuri, 20 iunie 2012

primul

toata lumea face shopping cand pleaca pe undeva, nu? asta e, de fapt, esenta calatoriilor... ziua intreaga in care te plimbi prin magazine, desi gasesti acelasi lucruri si in propriu-ti sat.

asadar, fusei la shopping in viena, am gasit bluza, am stat la coada la cabina, am intrat, am probat, dar nu asta ne intereseaza. in timp ce probam frumoasa bluza, despre care nu mai stiu daca e frumoasa sau nu, l-am vazut! era acolo, foarte evident, vazandu-se printre toate celelalte. un fir de par alb trona in varful capului meu roscat, fix in mijloc, pe traiectoria cararii.

verde, albastru, galbena, rosie! ce culoare e bluza? e frumoasa! da-o dracu! take me out of here! nu mai vreau sa vad atrocitatea! aaaaaaaaaaaaaa!

dupa ceva timp de panica si usoara isterie, aveam fata de zici ca dadusem 200 de ture de cabina de proba, am reusit sa ma calmez si sa il analizez. da, era acolo, era evident si ar fi dragut sa... nu mai fie!

am decis sa dau totul uitarii si, pana cand ma vopsesc, sa nu ma mai uit vreodata in varfului capului meu! nu este acolo, nu exista! refuz sa am un fir de par alb la minunata varsta de .. 18 ani si jumatate :)

joi, 7 iunie 2012

momentul trist...

... in care afli ca nu poti sa te mai fofilezi de la a deveni "mare"!

de ceva ani incerc sa scap de lucrul asta, dar nu reusesc sa raman unde vreau eu! cele mai evidente lucruri, care ma fac sa par "mare", sunt si tipic feminine, deci double trouble! sunt doua lucruri atat de simple, dar pentru mine au un impact mare.

primul este timpul, care, pur si simplu, nu mai e la fel! nu inteleg unde dispare, unde se grabeste si, mai ales, de ce face asta. din cauza lui, am o antipatie pentru tipa care prezinta Observatorul de dimineata, pentru simplul fapt ca spune "Doamnelor si domnilor, aici ia sfarsit Observatorul!" ... si stiu ca nu pot iesi pe strada in pantalonii de pijama, data cu creion la un singur ochi, cu parul strans intr-o coada in varful capului, stiu ca jesse o sa protesteze daca nu ii dau sa manance, stiu ca maria o sa imi reproseze ca iar a intrat in seria a doua la micul dejun de la gradi... nu-mi place femeia aia!

cea de-a doua problema este spatiul in geanta! asta micu', la fel ca si timpul,are o problema... nu mai e! pur si simplu, nu am niciodata destul loc pentru tot ce am "nevoie". acum cateva luni, umblam cu un ghiozdan dupa mine, pentru ca nici o geanta nu imi ajungea.

asta a fost momentul in care gandul ca devin femeia aia care cara un troller dupa ea m-a inspaimantat si m-a facut sa imi cumpar o geanta in care imi incap doar portofelul, o agenda mai mica de A5, telefoanele, vreo 2 pixuri si un ac!


sa fie clar! inainte ca eu sa fiu "mare", femeia aia de la Observator o sa renunte sa ma mai provoace!