gimnastica... povestea mea

tot uitandu-ma la gimnastica de la olimpiada, mi-am adus aminte ca si eu am facut vreo 2 ani, la sfarsit de gradinita, gimnastica.
imi amintesc clar cum maica-mea ma lua la pranz de la gradi si, impreuna cu prietena mea irina si mama ei, mergeam la sala de gimnastica din 23 august. aveam un costum rosu cu maneca lunga (apparently era de real deal) care imi placea tare tare tare mult si cunoscutii imi spuneau tanculet.
bai, si tare imi placea acolo! imi amintesc si acum cum ma furisam/alergam ca bezmetica cu irina pana la mamele noastre sa bem apa pentru ca, nu stiu din ce motiv, nu aveam voie cu sticla de apa dupa noi, iar pauzele... oh da, pauzele! erau to do to be the best!! saream cu toatele, mici si indesate cum eram, intr-o groapa imensa cu bureti! era genial! cea mai tare senzatie ever!
dupa cum se observa, prefer sa vorbesc despre fuga si pauze pentru ca rezultatele "muncii mele" au fost cam inexistente! era greu al dracu sa mergi de la un cap la altu al barnei, sa te tii de bara, calu'... whatever!
dar solul, solul era preferatul meu, era un deliciu, ma pricepeam cel mai bine la el! puteam sa fac tumba pe fata si pe spate! eram in stare sa ma rostogolesc tot antrenamentul pe podeaua aia pufoasa!
din acesti 2 ani de munca "asidua", m-am ales doar cu faptul ca pot sa merg mai bine pe o bordura, dar distractia si amintirile au fost si sunt pe cinste!

cineva zicea ca i-ar placea ca la toate competitiile sportive sa participe si o persoana care nu face asta, nu traieste din asta, poate asa ne dam seama ce fac exact sportivii si renuntam sa ii mai criticam ca nu castiga medaliile pe care noi credem ca au obligatia sa le castige!