Au trecut 2 luni și 4 zile de când am început această dietă care mă face să mă simt bine, să am mai multă încredere în mine și toate cele, DAAAAAAR vine și cu niște frustrări teribile!
Când am intrat pe blog să scriu această mirifică odă pentru frustrările dietei, am descoperit că aveam o postare nefinalizată care se numea Miciile victorii... care victorii, unde sunt???
Ca să începem cu partea bună, am slăbit peste 10 kg, port pantaloni cu aproape 2 măsuri mai mici and bla, însă am inceput să fac alergie la anumite lucruri, dupa cum urmează:
1. Care e faza cu apa?! Adică eu încerc să slăbesc greutatea uneia dintre colegele mele de bancă din liceu și pentru asta mănânc corect, "duc un stil de viață sănătos" și nu slăbesc pentru că rețin apă? Fac sport până la semi-pierdere de cunoștiință si, a doua zi dimineață, am cu 600 de grame mai mult pentru că rețin apă??? Cântarul meu arată cu 1.6kg mai mult și la ovulație, și înainte de menstruație pentru ca rețin apă??? Să mă hidrateze madame Ysel intravenos!!!
2. Nu îmi mai dați jambon că nu mai pot! Toată viața mea s-a facut mișto de mine că sunculița (mezelul) e viața mea, dar acum, după 2 luni de mâncat jambon la micul dejun, are gust de creta cu fiertură de ceva
3. Stiți voi femeile alea foarte slabe, practic jumate din greutatea ta, care se plâng mereu că sunt grase? Mai exista și varianta 2.0 care te felicită pentru reusită și te anunță că ele nu sunt așa de puternice... și rămâi fără replică, nu mai știi ce să zici și iți iese un "hai, măi, că ești super ok așa!" și asta e cea mai mare greșeală EVER pentru că încep să îți arate de unde au nevoie să dea jos. În timp ce le privești calm, vezi aceleași zone și la tine și, când ajungi acasă, pui 1 ora jumate de zumba!!! ... și iar reții apă, inevitabil!
Dieta... dieta e ca și cum ai avea un copil mic sau așa cum îmi inchipui eu că e să ai un copil mic mic. Îl iubești foarte tare, însă există și momente în care ți-a tocat nervii și ți-l imaginezi lipit cu scotch de perete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu