si despre cum de o saptamana incoace sunt vanata de frig!
as we all know a venit frigu... chestia aia cu vant, ploaie si grade mult prea putine, dar caldura in calorifere s-a lasat asteptata si inca se lasa asa ca sor-mea a decis sa faca scandal la administratie ca murim dracu cu turturi la nas in casa.
zis si... nefacut ptr ca la administratie trona frumos un mare afis pe care scria CA CAldura e oprita de la radet si 2 numere de telefon... and the fun part begins!
... a sunat si a raspuns o madama usor isterica si cu chef de cearta, care a spus ca se fac reparatii la instalatie si nu se da drumu'! sor-mea cu gandu' ca toti in casa suntem vineti a intrebat-o mai in gluma, mai in serios "pai acum se fac reparatii? cand a venit frigu'?", aia isterica a replicat "nu stiu, doamna, eu nu fac reparatii!". sor-mea care se starneste usor i-a spus ca ea (doamna isterica) reprezinta radetul in convorbirea de fata asa ca are tot dreptul sa o intrebe... madama cu isterie nervoasa replica... prepare ca e mai ceva ca dumnezeu...:"doamna, eu nu reprezint pe nimeni, ma reprezint doar pe mine!!!"
cred ca pot sa rest my case, sa spun ca prostu nu e prost destul daca nu e si fudul si sa ma duc sa mai caut o patura!
p.s. sper sa supravietuiesc in noaptea asta! pray for me!
p.p.s. latest obsession :)
Lenka - The Show (Official)
Vezi mai multe video din Muzica
marți, 20 octombrie 2009
marți, 6 octombrie 2009
the biggest epiphany!
aveam cu momo o discutie filosofica despre... gradinite, cand mi-am dat seama ca eu "muncesc" la educatia mea de aproape 20 de ani!!!
da, ai mei m-au dat la gradinita la 3 ani si, in timp ce majoritatea copiilor urlau dupa mama, tata, bunica, fratele sau cainele, eu ii ziceam maica-mii sa plece acasa. cred ca mi-a placut si m-am simtit foarte confortabil din moment ce in ultimul an de gradinita aproape i-am impus educatoarei sa fiu eu vara... pentru ca aveam rochie rosie!!! bineinteles, ca am fost vara!
cred ca si in 1-4 mi-a placut ptr ca am fost pretty tocilara... premiul I every freakin' year! prin generala m-am tampit cu "the cool kids" si andreei ii era frica de mine (imi pare rau! i had to be one of them!), dar in liceu mi-am revenit si m-am intors la "the nashpa kids" si chiar mi-a placut! am intalnit oameni foarte misto cu care sunt prietena si acum.
si am mers si la facultate, unde am intalnit alti oameni misto si mi-a placut si acolo! acum astept sa vad ce oameni mai sunt si pe la master
... asta pe langa toate "pietrele puse la temelia educatiei mele!" :)
da, ai mei m-au dat la gradinita la 3 ani si, in timp ce majoritatea copiilor urlau dupa mama, tata, bunica, fratele sau cainele, eu ii ziceam maica-mii sa plece acasa. cred ca mi-a placut si m-am simtit foarte confortabil din moment ce in ultimul an de gradinita aproape i-am impus educatoarei sa fiu eu vara... pentru ca aveam rochie rosie!!! bineinteles, ca am fost vara!
cred ca si in 1-4 mi-a placut ptr ca am fost pretty tocilara... premiul I every freakin' year! prin generala m-am tampit cu "the cool kids" si andreei ii era frica de mine (imi pare rau! i had to be one of them!), dar in liceu mi-am revenit si m-am intors la "the nashpa kids" si chiar mi-a placut! am intalnit oameni foarte misto cu care sunt prietena si acum.
si am mers si la facultate, unde am intalnit alti oameni misto si mi-a placut si acolo! acum astept sa vad ce oameni mai sunt si pe la master
... asta pe langa toate "pietrele puse la temelia educatiei mele!" :)
luni, 5 octombrie 2009
District 9
Nu, aceasta NU este o cronica de film. Dar e o scuza a naibii de buna ca sa scriu ceva si imi da un punct de pornire. Pe scurt, ceea ce ma intereseaza este morala filmului: extraterestii sint mai "umani" ca oamenii. Si intr-o lume in care extraterestrii nu au fost cazati inca oficial pe pamint, raminem cu perspectiva trista a coabitarii exclusiv cu oameni.
Simbata am ajuns cu mama la doctror, avea niste umflaturi mici pe cap de 2-3 zile. Era ora 2, iar la 3 avea loc cununia religioasa la care trebuia sa ajungem. Si stai si-asteapta. Mamaie, in masina cu Andrei, nu mai avea rabdare sa ajunga la maritis. Intre timp, au pus-o pe mama sa faca o radiografie. A iesit destul de repede, dar nu si-au dat seama de nimic. Ok...hai analize de singe. Hai! Intre timp cununia incepuse, asa ca am expediat-o pe mamaie care bodoganea de zor inspre mult asteptata cununie si am ramas cu mama. Ea la urgente, eu pe hol, nu mi-au dat voie inauntru. Cu radiografia in fata, cu ceva rezultate de la singe, doctorita mamei, plus alti colegi de garda se gindeau la ce sa fie. Se vehiculau osteoporoza, dar ciudat ca actiona doar la cap, sau un parazit care distruge oasele craniene. Bine nu era deloc. La care o ordinara, cica doctorita, alta decit cea care s-a ocupat de mama se intoarce spre ea si zice: aveti mielom - cancer la nivel osos. Mai aveti 2-3 ani de viata, cam asa. Numai ca tratamentul e foarte foarte dureros". Ceilalti au decis sa-si faca o tomografie, sa stie sigur. Doctoritza lu maica-mea a spus ca cele trei modificari craniene pot sa nu aiba legatura intre ele, sa fie ceva ganglionar, ceva de domeniul endocrinologiei, dar ca trebuie, bine-nteles, verificat. I-au mai luat o data singe, sa vada ca e apta de tomograf. Numai ca tomograful din Elias (acolo ne aflam) nu functiona de citeva luni, trebuia sa mergem pina la 5:30 undeva pe linga P-ta Matache sa facem acolo tomografia. Era deja 5 si asteptam al doilea rind de analize de singe sa facem tot simbata tomografia sa stim ce are. Nu eram in stare sa-i zic decit "Stai linistita".
Am fost la tomograf, a facut analiza, ne-au dat-o inapoi, ne-am intors cu ea, cu raportul medical bazat pe ea si am asteptat - de data asta n-am mai lasat-o singura la urgente - sa vina doctorita sa citeasca rezultatele. Intre timp a venit asistenta, s-a uitat pe raport, l-a luat, a ridicat din sprincene si nu ne-a spus nimic. Am stat parca jumatate de zi asteptind doctoritza, a venit, raportul nu mai era, cauta-l, uita-te pe el si pe eco, nu mai spunea odata ceva. In sfirsit, pe la 6 ne spune ca mama nu are nimic in neregula la cap, sint niste probleme ganglionale, cum presupusese ea, nu colegii, si ca sa vada un ORL-ist si un dermatolog. Era in regula, nu avea nimic din toate alea insirate de nenorociti. Cind au aflat si astia ce era, zice curva care daduse "rezolvarea": "Ah, da?" - parea dezamagita.
De acolo de-abia am plecat la nunta, pe la 7, sa ne bucuram de o bomba ordinara din Berceni, cu baia imputita, gindaci si podea lipicioasa, cu masa la care primeai un singur rind de tacimuri pe toata seara si daca cereai un altul primeai ceva deja murdar, restaurant la care plateai si camasa de pe tine conform cifrelor comunicate de socrii-organizatori (parea ca darul de nunta intra in pretul tacimului), unde atitea si atitea mergeau ca cele de mai sus. Atentie! Asa ceva nu se numeste saracie sau nevoie, atunci ar fi fost facut totul modest, dar inimos si cu bucurie, aici era zgircenie si meschnarie, mai exact: afacere de familie.
Una peste alta, a fost o simbata frumoasa de octombrie, iar eu astept extraterestrii.
Simbata am ajuns cu mama la doctror, avea niste umflaturi mici pe cap de 2-3 zile. Era ora 2, iar la 3 avea loc cununia religioasa la care trebuia sa ajungem. Si stai si-asteapta. Mamaie, in masina cu Andrei, nu mai avea rabdare sa ajunga la maritis. Intre timp, au pus-o pe mama sa faca o radiografie. A iesit destul de repede, dar nu si-au dat seama de nimic. Ok...hai analize de singe. Hai! Intre timp cununia incepuse, asa ca am expediat-o pe mamaie care bodoganea de zor inspre mult asteptata cununie si am ramas cu mama. Ea la urgente, eu pe hol, nu mi-au dat voie inauntru. Cu radiografia in fata, cu ceva rezultate de la singe, doctorita mamei, plus alti colegi de garda se gindeau la ce sa fie. Se vehiculau osteoporoza, dar ciudat ca actiona doar la cap, sau un parazit care distruge oasele craniene. Bine nu era deloc. La care o ordinara, cica doctorita, alta decit cea care s-a ocupat de mama se intoarce spre ea si zice: aveti mielom - cancer la nivel osos. Mai aveti 2-3 ani de viata, cam asa. Numai ca tratamentul e foarte foarte dureros". Ceilalti au decis sa-si faca o tomografie, sa stie sigur. Doctoritza lu maica-mea a spus ca cele trei modificari craniene pot sa nu aiba legatura intre ele, sa fie ceva ganglionar, ceva de domeniul endocrinologiei, dar ca trebuie, bine-nteles, verificat. I-au mai luat o data singe, sa vada ca e apta de tomograf. Numai ca tomograful din Elias (acolo ne aflam) nu functiona de citeva luni, trebuia sa mergem pina la 5:30 undeva pe linga P-ta Matache sa facem acolo tomografia. Era deja 5 si asteptam al doilea rind de analize de singe sa facem tot simbata tomografia sa stim ce are. Nu eram in stare sa-i zic decit "Stai linistita".
Am fost la tomograf, a facut analiza, ne-au dat-o inapoi, ne-am intors cu ea, cu raportul medical bazat pe ea si am asteptat - de data asta n-am mai lasat-o singura la urgente - sa vina doctorita sa citeasca rezultatele. Intre timp a venit asistenta, s-a uitat pe raport, l-a luat, a ridicat din sprincene si nu ne-a spus nimic. Am stat parca jumatate de zi asteptind doctoritza, a venit, raportul nu mai era, cauta-l, uita-te pe el si pe eco, nu mai spunea odata ceva. In sfirsit, pe la 6 ne spune ca mama nu are nimic in neregula la cap, sint niste probleme ganglionale, cum presupusese ea, nu colegii, si ca sa vada un ORL-ist si un dermatolog. Era in regula, nu avea nimic din toate alea insirate de nenorociti. Cind au aflat si astia ce era, zice curva care daduse "rezolvarea": "Ah, da?" - parea dezamagita.
De acolo de-abia am plecat la nunta, pe la 7, sa ne bucuram de o bomba ordinara din Berceni, cu baia imputita, gindaci si podea lipicioasa, cu masa la care primeai un singur rind de tacimuri pe toata seara si daca cereai un altul primeai ceva deja murdar, restaurant la care plateai si camasa de pe tine conform cifrelor comunicate de socrii-organizatori (parea ca darul de nunta intra in pretul tacimului), unde atitea si atitea mergeau ca cele de mai sus. Atentie! Asa ceva nu se numeste saracie sau nevoie, atunci ar fi fost facut totul modest, dar inimos si cu bucurie, aici era zgircenie si meschnarie, mai exact: afacere de familie.
Una peste alta, a fost o simbata frumoasa de octombrie, iar eu astept extraterestrii.
vineri, 2 octombrie 2009
Fetele la Mall...sau cum am incercat
Ok, hai sa zicem ca am inceput prost. Am mers "cu treburi", ceea ce cred ca deja incalca o regula a ecosistemului molului. Cit timp o asteptam pe Turkey, o domnisoara m-a lovit cu un "Nu va suparati...", respect cu care a perseverat pina la sfirsitul indicatiilor, cu toate ca era doar cu 2-3 ani mai mica decit mine. Ok, fain, apreciez si promovez buna crestere. Trecem peste.
Vine Turkey, si promenada lejera si fitzoasa incepe - fetele pasesc in raiul cumparaturilor, in care e ritualic sa casti gura la fiecare luminitza din vitrine, sa probezi cu gratie si fara graba fiecare centimetru din materiale, sa botzesti buzele incercind cite un produs, vreme sa arunci cite un ochi cochet catre tine insasi in fiecare ciob de sticla sau de oglinda din magazin, in deplina satisfactie: Uite ce bine imi sta paru' azi! Noi ce facem? Cumparam ceva din zbor de la papetarie si mergem fara sa clipim sa platim facturile la telefon. Nu-i nimic, inca o greseala, poate nu observa nimeni.
Eram deja la etajul trei, mirosea a mincare si eu intrasem deja in transa. Dupa facturi, cumparam gogosi. Gogosi! Am vazut in ochii lui Gerard Butler de pe afisul la Gamer ca gresisem si ca urma sa platim cu sufletul. Pentru ispasirea pedepsei, ar fi trebuit sa petrecem 12 ore la coafor, 10 la probat rochite, 8 stind la cafelutza intr-un loc vizibil, 6 la incaltat pantofi, 3 la mirosit parfumuri...iar lista ar fi putut continua...Dar noi ce facem???
Mergem la supermarket sa cumparam piine, lapte si deodorant :|
Am plecat spasite, in huiduielile si blestemele tocurilor si al extensiilor de par. Pentru cireasa de pe tort, din ciclul "ori la bal, ori la spital", am iesit cu pungutele de supermarket si ne-am asezat ca babele pe o treapta pentru o tigara, lamentari ca ne dor picioarele si priviri obosite...
Si, pentru un final epic, pe linga noi treceau numai de-astea de 13 ani de arata de 16, de-alea de 17 de arata de 30 si citiva baietzei care latrau si dadeau din coada agitati in jurul lor.
There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home!
Vine Turkey, si promenada lejera si fitzoasa incepe - fetele pasesc in raiul cumparaturilor, in care e ritualic sa casti gura la fiecare luminitza din vitrine, sa probezi cu gratie si fara graba fiecare centimetru din materiale, sa botzesti buzele incercind cite un produs, vreme sa arunci cite un ochi cochet catre tine insasi in fiecare ciob de sticla sau de oglinda din magazin, in deplina satisfactie: Uite ce bine imi sta paru' azi! Noi ce facem? Cumparam ceva din zbor de la papetarie si mergem fara sa clipim sa platim facturile la telefon. Nu-i nimic, inca o greseala, poate nu observa nimeni.
Eram deja la etajul trei, mirosea a mincare si eu intrasem deja in transa. Dupa facturi, cumparam gogosi. Gogosi! Am vazut in ochii lui Gerard Butler de pe afisul la Gamer ca gresisem si ca urma sa platim cu sufletul. Pentru ispasirea pedepsei, ar fi trebuit sa petrecem 12 ore la coafor, 10 la probat rochite, 8 stind la cafelutza intr-un loc vizibil, 6 la incaltat pantofi, 3 la mirosit parfumuri...iar lista ar fi putut continua...Dar noi ce facem???
Mergem la supermarket sa cumparam piine, lapte si deodorant :|
Am plecat spasite, in huiduielile si blestemele tocurilor si al extensiilor de par. Pentru cireasa de pe tort, din ciclul "ori la bal, ori la spital", am iesit cu pungutele de supermarket si ne-am asezat ca babele pe o treapta pentru o tigara, lamentari ca ne dor picioarele si priviri obosite...
Si, pentru un final epic, pe linga noi treceau numai de-astea de 13 ani de arata de 16, de-alea de 17 de arata de 30 si citiva baietzei care latrau si dadeau din coada agitati in jurul lor.
There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)