District 9

Nu, aceasta NU este o cronica de film. Dar e o scuza a naibii de buna ca sa scriu ceva si imi da un punct de pornire. Pe scurt, ceea ce ma intereseaza este morala filmului: extraterestii sint mai "umani" ca oamenii. Si intr-o lume in care extraterestrii nu au fost cazati inca oficial pe pamint, raminem cu perspectiva trista a coabitarii exclusiv cu oameni.

Simbata am ajuns cu mama la doctror, avea niste umflaturi mici pe cap de 2-3 zile. Era ora 2, iar la 3 avea loc cununia religioasa la care trebuia sa ajungem. Si stai si-asteapta. Mamaie, in masina cu Andrei, nu mai avea rabdare sa ajunga la maritis. Intre timp, au pus-o pe mama sa faca o radiografie. A iesit destul de repede, dar nu si-au dat seama de nimic. Ok...hai analize de singe. Hai! Intre timp cununia incepuse, asa ca am expediat-o pe mamaie care bodoganea de zor inspre mult asteptata cununie si am ramas cu mama. Ea la urgente, eu pe hol, nu mi-au dat voie inauntru. Cu radiografia in fata, cu ceva rezultate de la singe, doctorita mamei, plus alti colegi de garda se gindeau la ce sa fie. Se vehiculau osteoporoza, dar ciudat ca actiona doar la cap, sau un parazit care distruge oasele craniene. Bine nu era deloc. La care o ordinara, cica doctorita, alta decit cea care s-a ocupat de mama se intoarce spre ea si zice: aveti mielom - cancer la nivel osos. Mai aveti 2-3 ani de viata, cam asa. Numai ca tratamentul e foarte foarte dureros". Ceilalti au decis sa-si faca o tomografie, sa stie sigur. Doctoritza lu maica-mea a spus ca cele trei modificari craniene pot sa nu aiba legatura intre ele, sa fie ceva ganglionar, ceva de domeniul endocrinologiei, dar ca trebuie, bine-nteles, verificat. I-au mai luat o data singe, sa vada ca e apta de tomograf. Numai ca tomograful din Elias (acolo ne aflam) nu functiona de citeva luni, trebuia sa mergem pina la 5:30 undeva pe linga P-ta Matache sa facem acolo tomografia. Era deja 5 si asteptam al doilea rind de analize de singe sa facem tot simbata tomografia sa stim ce are. Nu eram in stare sa-i zic decit "Stai linistita".
Am fost la tomograf, a facut analiza, ne-au dat-o inapoi, ne-am intors cu ea, cu raportul medical bazat pe ea si am asteptat - de data asta n-am mai lasat-o singura la urgente - sa vina doctorita sa citeasca rezultatele. Intre timp a venit asistenta, s-a uitat pe raport, l-a luat, a ridicat din sprincene si nu ne-a spus nimic. Am stat parca jumatate de zi asteptind doctoritza, a venit, raportul nu mai era, cauta-l, uita-te pe el si pe eco, nu mai spunea odata ceva. In sfirsit, pe la 6 ne spune ca mama nu are nimic in neregula la cap, sint niste probleme ganglionale, cum presupusese ea, nu colegii, si ca sa vada un ORL-ist si un dermatolog. Era in regula, nu avea nimic din toate alea insirate de nenorociti. Cind au aflat si astia ce era, zice curva care daduse "rezolvarea": "Ah, da?" - parea dezamagita.

De acolo de-abia am plecat la nunta, pe la 7, sa ne bucuram de o bomba ordinara din Berceni, cu baia imputita, gindaci si podea lipicioasa, cu masa la care primeai un singur rind de tacimuri pe toata seara si daca cereai un altul primeai ceva deja murdar, restaurant la care plateai si camasa de pe tine conform cifrelor comunicate de socrii-organizatori (parea ca darul de nunta intra in pretul tacimului), unde atitea si atitea mergeau ca cele de mai sus. Atentie! Asa ceva nu se numeste saracie sau nevoie, atunci ar fi fost facut totul modest, dar inimos si cu bucurie, aici era zgircenie si meschnarie, mai exact: afacere de familie.
Una peste alta, a fost o simbata frumoasa de octombrie, iar eu astept extraterestrii.