luni, 10 octombrie 2011

nopti de sambata, dimineti de duminica

voiam initial sa va povestesc despre perpieptiile mele de prin tara vikingilor, dar o sa las asta pentru alta data si o sa va povestesc de uichendul meu tembel

a inceput cu un telefon de la o prietena, care avea chef de ieseala...buuun..zis si facut, ma impachetez eu frumos si ma pregatesc sa-mi iau in primire seara de smabata. Pana la punctul asta, eu avusesem zi frumoasa, linistita, cu oameni faini si vorbe bune. am plecat deci senina si cu chef. Cine piticu-barba-cot sa stie ca eu ma imbarcasem de fapt in trenul direct spre the zone where normal things don't happen very often.

ieseala prorpiu-zisa s-a intamplat mai intai intr-un pub, a evoluat apoi intr-un club, si s-a terminat intr-un strip club. Da, ati citit bine, eu in toata calitatea mea de femeie, am urmarit aseara evolutia la bara a unei tanti cu putin talent dar multa dedicatie. Am cateva intrbari legate de faza asta, dar ajung mai incolo la ele.

Mai intai trebuie sa va explic, caci sper ca v-ati intrebat poate, cum a ajuns je sa i se faca cu ochiu' din spatele unei bare de striptease.

Localul numarul 1: cum ziceam, ajuns cu chef, ras, glumit, ne bucuram de revederea amicului bulgar Boris, venit din Polonia in Viena intr-un business trip de 2 zile. La masa, prieteni in general, un neamt dubios care nu apartinea de grup in particular. Omul, am aflat mai tarziu, fusese agatat de amicii nostri pe undeva pe parcurs. Porcii de amici mentionati mai sus, se plaseaza strategic si ma vad brusc nevoita sa interactionez cu Fritz, ca deh, doar om sunt si nu patlagica, socializez daca e musai. Descopar cu aceasta ocazie ca in fata mea se desfasura nu un om, ci o idee. un talent. o enigma. Nea' Fritz, nascut la el acasa in Germania, era scolit in avansatele si ezotericele arte ale filosofiei si istoriei medievale, cu doctoratul dat pe Thomas D'Aquino. la faza asta, devin brusc atenta si il intreb daca a publicat sau preda sau ma rog, whethever else these philosopers tend to do. El raspunde ca, pai stai, ca nu chiar, e mai complicat. Really, try me...how complicated? Am aflat ca foarte. Poveste mai lunguta, dar la ora actuala, neamtul meu cu nume de italian e contabil la o firma din Voralberg (FYI: Voralberg in Austria e echivalentul lu' middle of fucking nowhere, boscheti land, mama dracu etc.). Eeee..si voi stiti cat de mult imi plac mie contabilii si ca sunt patita cu ei. Deci m-am aruncat pe om cu un tsunami de intrebari, I poked, shoved, cornered and reverse psychology-ed him mai abitir ca un ofiter KGB. Nimic. A tinut povestea. Deci, stau si ma/va intreb, cum naibii vine asta, sa te incepi filosof si istoric in Koeln, si sa te termini contabil in fundul pamantului in Vorlaberg?? Mare e patrimoniu UNESCO, si nu stiu daca sa sper ca neamtul meu e singurul din el.

Pentru Localurile 2, 3 si restul povestii...stati pe fir, revenim...

Un comentariu:

turkey spunea...

faci ce faci si dai de contabili!
i think it is meant to be...