in ultima vreme primesc sfaturi. nu ar fi o problema daca ar fi de la oameni pe care ii cunosc, totusi de mai mult de 5 secunde!
sa luam, de exemplu, astazi cand mi-am facut o gramada de nervi, pe langa nervii pe care mi i-a provocat trezitul mult prea devreme. eram in statie la gara, asteptand 182 in FRIG! si apare un nene mai in varsta care imi zicea ceva... ce din cauza castilor nu auzeam. asa ca imi dau castile jos si il intreb "poftim?". el ofticat imi zice: "nu vedeti, domnisoara, ca sunteti murdara de ceva alb pe haina?", eu intreb discret: "unde?", el:"pe spate" si incepe sa ma "pocneasca"...pe spate unde se pare ca aveam ceva
1. cum dracu trebuia sa vad eu ce am pe spate? desi pare ca am un ochi si la spate, nu am... i am just a control freak!
2. stiu ca m-a "pocnit" ca sa-mi ia pata de pe spate, deci intr-un scop nobil, da' de ce dadea asa de tare?
3. stop calling me domnisoara, ca asa imi ziceau pe la scoala cand faceam ceva rau
al doilea episod de genul asta (ptr ca da, atrag mosi si babe!) s-a intamplat in statie la 34 cand, de data asta, o mamaie vorbea cu mine si eu, same old, same old, nu intelegeam ce zice. imi dau frumos castile jos, desi imi placea melodia aia (kings of leon - use somebody) si o ascult.
se aude asta:
domnisoara, mai ridicati-va pantalonii ca o sa-i rupeti acolo unde se tarsaie de pamant!
din nou, 1. de unde stie ea ca am pantalonii in vine? s-a uitat sub haina mea, care e destul de lunga, si mi-a vazut eticheta de la chiloti?
2. ce o face sa creada ca nu stiu? ce o face sa creada ca asta nu e a 10-11a pereche de pantaloni cu care tarsai pe jos si care se rup, pentru simplul motiv ca nu am chef sau mi-e lene sa ii tai
3. thanks for reminding me ca am 1.20 m
marți, 24 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
Mos Craciun nu minte niciodata
chestia o sa-mi ramana in cap multa vreme de acum incolo!
azi am avut primul curs de strategii de resocializare care se tine la sectia XVII Toxicomanie.
ma asteptam la cu totul altceva si aveam la mine toate ironiile posibile...nu, nu la adresa oamenilor cu dizabilitati psihice! numai ca acolo totul s-a schimbat si am fost... WOW!
prima persoana care ne-a vorbit despre problema sa a fost un actor care era alcoolic de vreo 10 ani, venea la dezintoxicare si, din cand in cand, mai recadea.
a inceput prin a ne spune ca Mos Craciun nu minte niciodata si ca el a jucat rolul de mos craciun de multe ori.
nu stiu exact ce m-a impresionat mai tare: modul in care povestea despre alcoolismul lui sau cauza alcoolismului.
din prima clipa m-a fascinat! putea sa-mi spuna ca e rudolf si tot il credeam, ba chiar vedeam si nasul rosu. era atat de convingator, de trist ca a ajuns iar acolo, de fericit ca e iar acolo...
nu a incercat sa ne dea sfaturi, sa se dea drept exemplu la "asa NU" sau ceva de genul asta... singurul lucru care a sunat a sfat a fost sa ne ferim de singuratate ca e cea mai grea boala
omul asta a reusit sa ma faca sa raman fara cuvinte... pe mine aia care vorbeste pana devine zgomotul de fundal!
azi am avut primul curs de strategii de resocializare care se tine la sectia XVII Toxicomanie.
ma asteptam la cu totul altceva si aveam la mine toate ironiile posibile...nu, nu la adresa oamenilor cu dizabilitati psihice! numai ca acolo totul s-a schimbat si am fost... WOW!
prima persoana care ne-a vorbit despre problema sa a fost un actor care era alcoolic de vreo 10 ani, venea la dezintoxicare si, din cand in cand, mai recadea.
a inceput prin a ne spune ca Mos Craciun nu minte niciodata si ca el a jucat rolul de mos craciun de multe ori.
nu stiu exact ce m-a impresionat mai tare: modul in care povestea despre alcoolismul lui sau cauza alcoolismului.
din prima clipa m-a fascinat! putea sa-mi spuna ca e rudolf si tot il credeam, ba chiar vedeam si nasul rosu. era atat de convingator, de trist ca a ajuns iar acolo, de fericit ca e iar acolo...
nu a incercat sa ne dea sfaturi, sa se dea drept exemplu la "asa NU" sau ceva de genul asta... singurul lucru care a sunat a sfat a fost sa ne ferim de singuratate ca e cea mai grea boala
omul asta a reusit sa ma faca sa raman fara cuvinte... pe mine aia care vorbeste pana devine zgomotul de fundal!
miercuri, 18 februarie 2009
road to hell...
exact asta am simtit eu astazi in minunatul 137, cu care circula numai oameni cu bun simt!
asadar, se ia o EU... nu mai mare de 1.56 m ca nu are nici un farmec, si se arunca intr-un 137 plin ochi! atunci cand m-am urcat eu era lejer, dar la eroilor s-a urcat cred ca jumatate de bucuresti, care vroia sa ajunga fix, dar fix la Frigocom, ca sa nu pot sa respir pana acasa...
anyway, cum ziceam... eu mica intr-un autobuz plin ochi! cand m-am urcat, tin minte ca ma tineam de o bara ptr ca la alea de sus nu ajung decat daca ma dezbrac 3 sferturi si e foarte posibil sa mor spanzurata de propria-mi mana! eee dupa eroilor... am pierdut bara si mi-a fost aproape fatal!
am fost impinsa si inghiontita pe rand in geam... da ala mare care are o bara in dreptul lui! sa zicem ca nu mi-a stricat prea tare pentru ca am ajuns sa cunosc mai bine bara, desi nu mi-am exprimat aceasta dorinta! dupa geam a urmat un nene unsuros; hai sa nu-i zic unsuros ca as fi rea... un nene cu probleme in ceea ce priveste sebumul caruia se pare ca i-a facut placere sa ma tina in brate! erasing that from my memory... si toate astea pana la razoare! :D
la mall ditai coada si oameni isterici! nu stiu cum se face ca am ajuns exact in partea opusa a autobuzului, adica pe partea cu usile... not the best moment of my life! 2 statii am mers cu rucsacul intre usi!
acum stau si ma legan intr-un colt (asa ca titisor), incercand sa uit aceasta experienta!
de maine merg pe jos...
asadar, se ia o EU... nu mai mare de 1.56 m ca nu are nici un farmec, si se arunca intr-un 137 plin ochi! atunci cand m-am urcat eu era lejer, dar la eroilor s-a urcat cred ca jumatate de bucuresti, care vroia sa ajunga fix, dar fix la Frigocom, ca sa nu pot sa respir pana acasa...
anyway, cum ziceam... eu mica intr-un autobuz plin ochi! cand m-am urcat, tin minte ca ma tineam de o bara ptr ca la alea de sus nu ajung decat daca ma dezbrac 3 sferturi si e foarte posibil sa mor spanzurata de propria-mi mana! eee dupa eroilor... am pierdut bara si mi-a fost aproape fatal!
am fost impinsa si inghiontita pe rand in geam... da ala mare care are o bara in dreptul lui! sa zicem ca nu mi-a stricat prea tare pentru ca am ajuns sa cunosc mai bine bara, desi nu mi-am exprimat aceasta dorinta! dupa geam a urmat un nene unsuros; hai sa nu-i zic unsuros ca as fi rea... un nene cu probleme in ceea ce priveste sebumul caruia se pare ca i-a facut placere sa ma tina in brate! erasing that from my memory... si toate astea pana la razoare! :D
la mall ditai coada si oameni isterici! nu stiu cum se face ca am ajuns exact in partea opusa a autobuzului, adica pe partea cu usile... not the best moment of my life! 2 statii am mers cu rucsacul intre usi!
acum stau si ma legan intr-un colt (asa ca titisor), incercand sa uit aceasta experienta!
de maine merg pe jos...
duminică, 15 februarie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
Mollen van Sloten
cica am fost in amsterdam saptamana asta, cica a fost foarte tare si cica vreau sa si scriu despre asta
asadar, here it goes!
Day 1
shinny happy people wake up early and meet at the airport! nimic special in avion... pana la aterizare, cand capul meu aproape ca a explodat!
tren tren (adica am schimbat 2 trenuri) si AMSTERDAM!
desi ploua... nu stiu daca ploua e exact cuvantul potrivit pentru a descrie potopul din seara aia, am plecat sa "bem" ceva... si chiar am baut!... si am plecat pe o strada unde erau tanti la luminile rosii :D... sau "curve-n geam" (denumirea generica pe care le-am dat-o)
cand ne intorceam noi satisfacute (don't ask!!!) ca am vazut pe tanti-n geam, squig observa un magazinutz care avea multe plante in geam :D
vazut, cumparat.... avem cu ce, avem cu cine, dar nu avem unde! dupa 10 minute avem cu ce, avem cu cine, avem unde, dar... NIMIC, poate un pic de somn si poney o privire pierduta... asta pe langa paranoia generata de locul in care am avut unde :P
asadar, noapte buna!... ca doar ne-am luat somniferu
Day 2
ploaie din nou! dar cum noi suntem niste romantice incurabile ne-am plimbat prin ploaie pana cand mai aveam putin si faceam pneumonie
salvarea noastra a venit de la The Bush Docter!... un coffeeshop in care am baut cafea si am incercat din nou... frustrare maxima! iar NIMIC... nici macar somn de data asta
later on, The Bulldog ... another try! la inceput, a parut NIMIC, daaaar squig si irlvant... cum sa spun? ... au revazut tot ce au mancat?!
am mers mai departe si we bought brownies... still nothing!
crezand ca nu au nici un efect alea 2, mi-am luat bere... si aia a fost! toata noapte mi-am simtit pe rand, toate grupele de muschi vibrand, facand valuri! la un moment dat, nu stiam daca sa busesc in ras sau in plans... imi simteam plamanii ciudat si nu stiam daca sa rad ca my brain is playing with me sau sa plang ca am facut pneumonie
Day 3
Zi de muzee si plimbat prin oras!... daaar prin plimbare am dat de EL, de the liquor store unde am gasit the real absinthe, asa cum zicea nea caisa care-l vindea si de la care am aflat ca absintul verde e bullshit.
So... dupa absint wuhuuuu!
Am fost in The Red Light District unde ni s-au oferit pe rand, la cate-un colt de strada, ecstasy, cocaina si chiar "pretty boys"! tot acolo am dat de GOA unde am uimit-o (eu si dready woman) pe tipa de la coffeeshop ca NIMIC!
asadar, de la Amnesia, eu si squig still nada, poney si irlvant wuuhuuuuu!
Day 4
"Bah, ma doare capu", s-a auzit pe rand din fiecare pat, dupa care am dat-o in passive agresive! ne-a luat ceva sa ne dam seama cum se numeste comportamentul nostru, daaaar we made it eventually!
muzee, muzee, muzee si plimbare pe canal... exhausting day, so sleeeep...
Day 5
...pana la 5 jumate cand ne-am trezit!
pana la 6, au urmat niste reprize in care 7 oameni frustrati strigau dupa poney care termina mereu "ACUM!"
hmm... i guess that's all you need to know! mi-oi mai aminti intre timp
p.s. stewardezele noastre nu arata frumos pe unde sunt the emergency exits si sunt cam irascibile (asta ca sa nu le zic altfel)
asadar, here it goes!
Day 1
shinny happy people wake up early and meet at the airport! nimic special in avion... pana la aterizare, cand capul meu aproape ca a explodat!
tren tren (adica am schimbat 2 trenuri) si AMSTERDAM!
desi ploua... nu stiu daca ploua e exact cuvantul potrivit pentru a descrie potopul din seara aia, am plecat sa "bem" ceva... si chiar am baut!... si am plecat pe o strada unde erau tanti la luminile rosii :D... sau "curve-n geam" (denumirea generica pe care le-am dat-o)
cand ne intorceam noi satisfacute (don't ask!!!) ca am vazut pe tanti-n geam, squig observa un magazinutz care avea multe plante in geam :D
vazut, cumparat.... avem cu ce, avem cu cine, dar nu avem unde! dupa 10 minute avem cu ce, avem cu cine, avem unde, dar... NIMIC, poate un pic de somn si poney o privire pierduta... asta pe langa paranoia generata de locul in care am avut unde :P
asadar, noapte buna!... ca doar ne-am luat somniferu
Day 2
ploaie din nou! dar cum noi suntem niste romantice incurabile ne-am plimbat prin ploaie pana cand mai aveam putin si faceam pneumonie
salvarea noastra a venit de la The Bush Docter!... un coffeeshop in care am baut cafea si am incercat din nou... frustrare maxima! iar NIMIC... nici macar somn de data asta
later on, The Bulldog ... another try! la inceput, a parut NIMIC, daaaar squig si irlvant... cum sa spun? ... au revazut tot ce au mancat?!
am mers mai departe si we bought brownies... still nothing!
crezand ca nu au nici un efect alea 2, mi-am luat bere... si aia a fost! toata noapte mi-am simtit pe rand, toate grupele de muschi vibrand, facand valuri! la un moment dat, nu stiam daca sa busesc in ras sau in plans... imi simteam plamanii ciudat si nu stiam daca sa rad ca my brain is playing with me sau sa plang ca am facut pneumonie
Day 3
Zi de muzee si plimbat prin oras!... daaar prin plimbare am dat de EL, de the liquor store unde am gasit the real absinthe, asa cum zicea nea caisa care-l vindea si de la care am aflat ca absintul verde e bullshit.
So... dupa absint wuhuuuu!
Am fost in The Red Light District unde ni s-au oferit pe rand, la cate-un colt de strada, ecstasy, cocaina si chiar "pretty boys"! tot acolo am dat de GOA unde am uimit-o (eu si dready woman) pe tipa de la coffeeshop ca NIMIC!
asadar, de la Amnesia, eu si squig still nada, poney si irlvant wuuhuuuuu!
Day 4
"Bah, ma doare capu", s-a auzit pe rand din fiecare pat, dupa care am dat-o in passive agresive! ne-a luat ceva sa ne dam seama cum se numeste comportamentul nostru, daaaar we made it eventually!
muzee, muzee, muzee si plimbare pe canal... exhausting day, so sleeeep...
Day 5
...pana la 5 jumate cand ne-am trezit!
pana la 6, au urmat niste reprize in care 7 oameni frustrati strigau dupa poney care termina mereu "ACUM!"
hmm... i guess that's all you need to know! mi-oi mai aminti intre timp
p.s. stewardezele noastre nu arata frumos pe unde sunt the emergency exits si sunt cam irascibile (asta ca sa nu le zic altfel)
sâmbătă, 7 februarie 2009
movie night...
trebuia sa le postez cam a doua zi, dar am uitat si le-am sters... but thank god ca esti squig (nu o sa-ti spun asa cum iti spun in intimitate :P) si ca mi-ai amintit de ele :P
au fost mai multe, dar pe astea le mai tinem minte, coz we forget stuff ca suntem babe batrane si radeam ca niste isterice :D
so, here it goes...
"caca-m-as in buda ta!" ... era la sensul propriu!
in incercarea de a ne demonstra una alteia (eu si deni)ca parul de pe picioare e mai lung, a iesit asta:
ea: da' ce fir rar ai!
eu: da, da uite ce lung e!
ea: da, da uite ce lung e piciorul meu...
tot la discutia de picioare paroase, ptr ca totusi...suntem niste doamne, nu am nici cea mai vaga idee cum s-a ajuns la "parul paros"
acum ma duc sa ma isterizez in ceea ce priveste plecarea de luni ptr care nu am miscat nici o bluza sau un rucsac din sifonier
au fost mai multe, dar pe astea le mai tinem minte, coz we forget stuff ca suntem babe batrane si radeam ca niste isterice :D
so, here it goes...
"caca-m-as in buda ta!" ... era la sensul propriu!
in incercarea de a ne demonstra una alteia (eu si deni)ca parul de pe picioare e mai lung, a iesit asta:
ea: da' ce fir rar ai!
eu: da, da uite ce lung e!
ea: da, da uite ce lung e piciorul meu...
tot la discutia de picioare paroase, ptr ca totusi...suntem niste doamne, nu am nici cea mai vaga idee cum s-a ajuns la "parul paros"
acum ma duc sa ma isterizez in ceea ce priveste plecarea de luni ptr care nu am miscat nici o bluza sau un rucsac din sifonier
joi, 5 februarie 2009
barbatul vietii mele...
intotdeauna mi-au "placut" barbatii pe care ii bag in grupul celor care "se scarpina in fund".
din acest grup select fac parte barbatii care se scarpina in diferite locuri, cei care isi sufla nasul in palma si il arunca la 2 mm de pantofii tai si altii de genul asta scarbos
in seara asta am intalnit un nene care i-a intrecut pe toti, in tot ce se poate intrece... cred ca s-a intrecut si pe el!
ieseam la plimbarea de seara cu a mea mandra jesse. ies din scara fericita, jesse da sa mearga dupa colt unde se intampla pipi de urgenta, dar se opreste brusc cu fata de "heeeei, that's my pipi spot!". ridic privirea din pamant si il vad pe acest macho sexos care isi facea nevoile pe blocul meu.... fix la intrare!
ma asteptam sa aiba o alta reactie decat "buna seara!" si sa continue.... adica nah... u don't even live here! fa pipi pe blocul tau si in locul tau, nu in locul lui jesse... ptr care, btw, platesc la asociatia de locatari!
din acest grup select fac parte barbatii care se scarpina in diferite locuri, cei care isi sufla nasul in palma si il arunca la 2 mm de pantofii tai si altii de genul asta scarbos
in seara asta am intalnit un nene care i-a intrecut pe toti, in tot ce se poate intrece... cred ca s-a intrecut si pe el!
ieseam la plimbarea de seara cu a mea mandra jesse. ies din scara fericita, jesse da sa mearga dupa colt unde se intampla pipi de urgenta, dar se opreste brusc cu fata de "heeeei, that's my pipi spot!". ridic privirea din pamant si il vad pe acest macho sexos care isi facea nevoile pe blocul meu.... fix la intrare!
ma asteptam sa aiba o alta reactie decat "buna seara!" si sa continue.... adica nah... u don't even live here! fa pipi pe blocul tau si in locul tau, nu in locul lui jesse... ptr care, btw, platesc la asociatia de locatari!
miercuri, 4 februarie 2009
the pain!
intotdeauna faceam misto de oamenii care ziceau ca au o migrena (sau megrena spusa pe un ton foarte plangacios, cum ii spun eu)...
well... it is all coming back to me! in fiecare luna, cu o regularitate de ceas, tine 2-3 zile dupa care bbye... pare simplu, daca nu se ia in considerare ca nu-mi simt capul si volumul a tot creste ingrozitor
anyway, aseara a fost mama, tata si toata familia migrenei in vizita la mine! nu suportam lumina asa ca m-am inchis la mine in camera cu lumina, calculatorul si boxele (da, luminita de la boxe ma enerva ingrozitor)inchise si am stat... si daca tot stateam si volumul era tare, am stat si am ascultat
au vecinele mele (care au 16 si respectiv 18 ani) de deasupra niste conversatii...interesante, sa le zicem, despre oje, sampoane si altele din aceeasi gama a cosmeticelor. neinteresant! asa ca am trecut la vecinii de dedesubt al caror copil, desi are vreun an si ceva, tot zbiara noaptea. de obicei, pot sa adorm cu el zbierand ca na... obisnuinta, dar acum mi-as fi dorit sa-i prinda gura cu scotch!
alarma de la o masina a fost aia care mi-a sfasiat creierul in 2... ceea ce nu cred ca asa de rau, ca macar asa mai aflu si eu ca am creier!
intr-un final, tylenol kicked in and all my pain... de fapt, eu cu totul went awaaaay in dreamland, care lately seems to be a scary scary place, dar asta e alta poveste.
well... it is all coming back to me! in fiecare luna, cu o regularitate de ceas, tine 2-3 zile dupa care bbye... pare simplu, daca nu se ia in considerare ca nu-mi simt capul si volumul a tot creste ingrozitor
anyway, aseara a fost mama, tata si toata familia migrenei in vizita la mine! nu suportam lumina asa ca m-am inchis la mine in camera cu lumina, calculatorul si boxele (da, luminita de la boxe ma enerva ingrozitor)inchise si am stat... si daca tot stateam si volumul era tare, am stat si am ascultat
au vecinele mele (care au 16 si respectiv 18 ani) de deasupra niste conversatii...interesante, sa le zicem, despre oje, sampoane si altele din aceeasi gama a cosmeticelor. neinteresant! asa ca am trecut la vecinii de dedesubt al caror copil, desi are vreun an si ceva, tot zbiara noaptea. de obicei, pot sa adorm cu el zbierand ca na... obisnuinta, dar acum mi-as fi dorit sa-i prinda gura cu scotch!
alarma de la o masina a fost aia care mi-a sfasiat creierul in 2... ceea ce nu cred ca asa de rau, ca macar asa mai aflu si eu ca am creier!
intr-un final, tylenol kicked in and all my pain... de fapt, eu cu totul went awaaaay in dreamland, care lately seems to be a scary scary place, dar asta e alta poveste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)