A mai trecut un an

Sa spunem ca tocmai s-a incheiat un an al extremelor, daca eu, extremismul in persoana, am ajuns la o asa concluzie... Mno, in ultimele 12 luni, care si-au gasit finalul in ceva explozii matinale - de ce oare nu ma mira? -  mi-am satisfacut mai toate marile curiozitati, ca sa le zic asa. Marile curiozitati pe care le aveam. Relax, acum am altele, si mai si >:).


Asa ca, dupa atata trait intens, dupa atata adrenalina care, secretata constant, a devenit un soi de drog, mi se pare firesc ca am ajuns sa nu mai gasesc niciun stimul in asa-zisele nimicuri nemarete. Cand ajungi peste anumite limite si apoi te intorci in momentul de unde ai plecat, hai sa-i spunem t0, nimic nu mai e la fel... Nimic.

- in curs de actualizare, care depinde de starea mea generala, care acum e intre @ _ @ si # _ # -

p.s.: Hmmm, cum sa incep? Celor care au primit mai mult de un sms de la mine in luuunga asta noapte: blame it on the alcohol, care si-a jucat cu gratie rolul de baza, de "social lubrifiant" :P. Si da, am inceput 2010 in forta: am scapat de o fobie care ma urmareste de cel putin 15 ani.

Mai concret, maximum de informatie in minimum de cuvinte, ca am intalnire... cu buda: am iesit la aer curat, and I really mean fresh air, si am ajuns pe un pod. Pod din this town I am, where the streets have no name, cel putin pentru moment, pod pe care am avut o "discutie la rece": eu, care plangeam, eu, care criticam acest soi de comportament, si eu, impotriva oricarui fel de piedica pusa in calea unui eu :))

Si cred ca mai aveam putin si ramaneam doar eu, care plangeam, si eu, pro exprimat sentimente, adica ma indreptam spre o oaresce rezolvare temporara a diferendelor intrinsece, daca in timp ce ma chinuiam sa fumez din tigara cu filtrul ud nu mi-as fi lovit globurile oculare de o haita de zece caini. Stay... Turn... Explain... Draci! Mno, long story made short: I'm alive. And kickin' cuz cynophobia (dogs phobia) is history! Acum, va rog sa ma scuzati, am ceva treaba :|