invidia asta!

mai sunt unii... caini care mor de invidie... si aia sunt, in special pechinezi! da, da, aia mici pe care ii calmezi cu picioru' in cap destul de usor.

cateaua mea, si anume jesse, ii "atrage" pe toti, mai da' toti o maraie, latra si toate cele, numai ca ea le arunca o privire si merge mai departe. la un moment dat, o isterie din asta mica m-a apucat de blugi... nu o nimerise pe jesse!

aseara, ce sa vezi? ma plimbam eu linistita cu jesse linistita langa mine cand din spate apare un specimen mic si isteric care facea mai ceva ca taz, ala din desene... jesse arunca privirea, eu il injur printre dinti si mergem mai departe. ala nimic, latra, se facea spre jesse, cand se intorcea asta mai ca o lua la fuga, dar insistent micutul nu am ce zice!

mai, dragi pechinezi si caini prea mici ca sa fie vazuti, stiu ca jesse are craci lungi, par care-i aluneca misterios peste ochi, blana gri si coada ca un covrig (fiind de altfel singurul caine cu covrig in coada), dar nu e nevoie sa fiti invidiosi! trebuie doar sa va obisnuiti cu ideea ca sunteti niste chestii mici, de obicei, de culoare cacanie, care sunteti mult prea aproape de pamant!

si da, vremea acolo sus, la jesse, e mult mai frumoasa!

muriti mah... de invidie!