i have to do this!

dupa cum zicea si marina, oameni faini, super spectacole... dar biletele nu s-au vandut asa bine pe cat se astepta toata lumea!

si aici intrevin coordonatorii sectiunii de teatru : bogdan si andreea! nu pot sa-mi imaginez cum ati uitat amandoua privirea de "vindeti bilete!". cand se uitau cu ochisorii lor rugatori la noi... well, ai fi facut orice ca sa vinzi bilete! ORICE! nu stiu cum faceau, dar noi eram "yes, master!", insfacam maldaru de brosuri si ieseam pe strada sa invitam lumea la teatru... cu ranjete cat casa, desi eram obosite varza. am vorbit in alea 5 zile mai mult decat am vorbit in cei 22 de ani de viata... si eu vorbesc mult!

i think we pretty much covered everything now... sau macar ce trebuie sa stie si restu' lumii :P

p.s.: acum mi-am adus aminte de tipul ala care si-a desfacut camasa, doar-doar o vinde niste bilete... and well, he did!

...mai departe

Vaaai, saptamina aia pare sa fi capatat proportii cosmico-epice. Tensiune in naratiune si dureri de cap. Da ce bine le zici :) (Sint taaaare curioasa cit o sa ne tina etapa cu blogu')...
Hai sa spunem ca Turkey a fost cea mai muncita, cu trei spectacole pe zi, cu nebuni si nebune si sa nu uitam, public cu duiumu, de se rupeau portile teatrului si se sfisiau scaunele, numai sa reuseasca toti sa prinda un loc. Eu rid, dar la ea a fost cel mai bine. La Reduta mai slabut, la Bastion mult mai slabut. Noroc cu oameni ce s-au perindat de-au fost faini, noroc cu ajutoare ca au mai cusut niste haine, noroc cu prietenii ca au venit si-au muncit cot la cot. Deci noroc, frate!
Seria de intilniri-ce-mica-e-lumea a continuat cu mare spor, da-i cu oameni de-i stiai de prin Bucuresti, da-i cu prieteni/colegi din liceu, da-i numa' sa-i dai.
Un spectacol foarte bun a fost ...hmmm, Turkey help me on this cu o brosura cu date corecte ca sa zice o vorba buna pina la capat...spectacolul "Insemnarile unui nebun" (daca si la titlu gresesc, apai da-o-n colo de treaba), un nebun de legat pe o scena, cu o cirpa si o galeata, o mimica infiorator de expresiva si cu un extrem, extrem de priceput si de natural. Eu ca am nebunii mei am stors o lacrima, deh, m-a sensibilizat, vacile impresionate, ca si mine. As fi invatat ungureste pe loc numai sa-nteleg si ce spunea...

Inchei aici cu tristete, nu mai vreau sa mai stau la net cafe, da, sint vintage, merg la net cafe, ca wirelessu a facut picioruse si a fugit de la mare.
To be continued...

eeehhhh...upgrade! gasit email si aderat la gasca
asa, aterizat pe luna direct alataieri si plutesc in alta atmosfera...e bine ca mi-a ramas oxigenul de acasa care sper sa ma mai tina ceva timp
nici urma de oameni normali pe aici... mi-as impacheta tot in rucsac si m-as duce, tot duce

on another note though, pe ecranul calculatorulu de la care scriu e un semn aparut recent care ma avertizeaza ca "this is NOT a touchscreen", ceea ce inseamna ca people poaked it for a while de au fost astia nevoiti sa faca semne pentru prosti

si pentru ca noi chiar trebuie sa terminam seria "aventuri in Brasov" o sa incerc eu sa impulsionez lumea ca poate poate s-o simti turkey sa take over :D

ramasesem la duminica si acea "choose your destiny" sedinta...ei bine, intamplarea face ca pe noi ne-a palit inspiratia in asa maniera de prost ca ne-am bagat, dupa cum urma sa aflam, in a mai de cacat (eu am voie sa scriu cu cuvinte din astea?)pozitie...ca deh, suna bine... ce sa-i faci, prostu'i prost si femeia femeie...suna bine? ne bagam! e lucios? cumparam!
Manageri de locatie...eee...laser frate, era o chestie, un pomme du terre, ne-a gadilat noua urechile...mai aveam si doi aghiotanti deci life was good...
mai grav a fost a doua zi cand ne-am dat seama ca ...hehe...UPS! noi trebuie sa stam 12 ore la locatie...dar, cum ziceam, suna bine si life was still ok...

urmatoarele zile pentru mine sunt cam in ceata...the memory bubble on that period include cuvinte ca: bere, pufuleti, fifi, turnul alb, tampa si tampitza, robocop, viata trista si amarata...si calduraaaaa, multa multa calduraa...din aia de topit creieri si lins asfaltul cu limba...

Marti seara au inceput sa circule zvonuri usor ingrijoratoare, cu oameni treziti in toiul noptii sa mearga la locatii sa pazeasca echipamente, sau repsectiv oameni total nedormiti si supramunciti care montasera echipamentele, dezorganizare si asa mai departe...noi, oameni optimisti, nu le-am luat in seama...ne vazusem locatiile, cunoscusem oamenii de acolo, ne reunisem cu restul cirezii de vaci venite de la nunta, ne obisnuisem cu gandul ca aveam sa intepenim in teatrele noastre (DA! ale NOASTRE...deja ne atasasem sentimental) si deci life was super dooper trooper..cam dublu maxim asa....

Tot marti seara, eu am iesit pentru prima data in pijamale pe hol la o tigara, si cum viata bate filmul, si pe ala dramatic si pe ala de comedie, dupa ce a trecut toata natia artistilor bine imbracati pe langa mine(ca deh, mi-am ales fix seara in care s-au cazat toti), facandu-ma sa intru de tot in scaun de rusine, ma trezesc cu degetul amenintator al aghiotantului de dimineata indreptat spre mine si ce imi aud mie urechile "ea e managerita, cu ea trebuie sa vorbesti"...si uite asa mi-am luat eu datoria in primire si am fost "manager de teatru" in pijamale, pe un scaun jigarit langa o scrumiera..ce pantalonii mei cu buburuze!
Life was a bit sarcastic...and was just beginning to get worse ...

Si no hai! care va mai simtiti, care va mai amintiti....bagati cu spor..ca mai e de zis!

google me!

la noi pe blog se pare ca ajung oameni absolut nevinovati care intr-o buna zi au decis sa caute ceva pe google, dar soarta i-a adus in acest loc al pierzaniei si viata lor nu a mai fost niciodata aceeasi! asa ca, uite ce cauta oamenii pe google si ajung la noi:

o viata trista - well... a mea e si amarata (in unele cazuri destul de rare), so i beat u to it! :P acum este unul dintre acele momente pentru ca tot ataca un nene pe ikariam

dc se prefac oamenii - asta ma intrebam si eu! de ce se prefac oamenii? am ajuns la concluzia ca o fac pentru ca au o viata de cacat si trebuie ca totul in jurul lor sa fie roz, sa se cace inorogii curcubeu! asa ca hai sa impresionam prostii

curs de secretara - well... este cumva un hint subtil cum ca nu o sa lucrez niciodata pe ceea ce m-am specializat si ca o sa fac cafea pentru niste idioti toata viata mea?

folclor maghiar (fara numar) - da, mai, da! e nashpa desi posibil sa fie stat la baza filmelor independente cum afirma prea inteligentele (nu e la misto, ma!) mele prietene

blog intamplari haioase - nu ai ajuns la locul bun... asta e un blog unde 5 femei frustrate se plang... ma rog, numai 2 ca celelalte nu simt nevoia sa make it public :P

mini-sutien - uhm... eu glumeam! chiar exista mini sutien? for real?

cum sa arat bine in poza din buletin - nu o sa arati niciodata bine in vreo poza oficiala pentru ca... pentru ca nu se poate! este impotriva naturii sa arati bine intr-o poza pe care o arati tuturor! de ce naiba sa nu se faca misto de tine pentru tot restul vietii tale? de ce sa nu te intrebe supraveghetorul de la capacitate daca te prinsesera parintii cu prietenu' de erai asa suparata in poza aia?

si si si si... debitamtampenii - i love it when people do that! care va simtiti, scrieti!... poate va trimit un mail de multumire :P

stan si bran...

... sau filme cu prosti! just pick one...

aseara squig imi spune ca ar vrea si ea cortul meu si deni sacul de dormit. scot cortu, il indes in masina, il pun la uscat si dimineata era ca nou... de parca nu si-ar fi pus nimeni niciodata vreun muc pe el fix acolo unde si-au pus aia mucii acum 2 ani!

cum fetele pleaca maine, am zis sa ne vedem azi si cum squig avea treaba prin zona, a trecut pe la mine sa ia cortu si sacu... pentru ca le TREBUIE! am impachetat cortu frumos impreuna, am scos sacu si ne-am luat de vorba. taca taca taca taca taca se facu 1 si a zis ca pleaca! toate bune si frumoase... pa pa! si ma duc la mine in camera si ma asez in pat... si din pat vedeam si cortu si sacu de dormit!

am incercat sa o sun, dar vorbea la telefon cu siameza-sa si se urcase deja in tramvai!

The night - twitter (poşta) style

21:15 - @ Smbd. Să fii iubita de tot poporul chinez...în cur!

21:18 - let the drinking begin!!!!

21:50 - import-export - viciu (tylenol) contra viciu (ţigari).

22:07 - QSA - ...are un ego cît china...adică berbecii
- Slujba viselor: Terapeut sexual..sau artişti.

22:16 - Să fii cu un Geamăn este ca şi cum ai fi invitat permanent la petrecerea Pălărierului. Nebun.
- Personalităţile lui multiple nu se anihilează, ci colaborează pentru a te înnebuni mai tare.
- Trăieşte ca sa îndrepte lucrurile, inclusiv pe nefericitul care îi e alături.

22:22 - Rac: Element: Apa. Mai exact spus apa care se scurge printre nisipuri mişcătoare. Acum e bine şi pasarelele cîntă, vă plimbaţi pe o plajă însorită, în secunda urmatoare te zbati să scapi din cleştii lui care te trag spre o gaură neagră.

23:40 - Stinge-mi-aş tigara în scrumiera ta...

00:12 - cronometrice...cronografice...cronologiceeeeee.

04:08 - Vreţi un ceai exotic...de ciuboţica cucului?

freaky!

cum stii ca petreci prea mult timp in fata calculatorului?

well, te prind doua cutremure fix in acelasi loc!

editu' de a doua zi: se intrebau pe la antene ieri, cum au reactionat animalele de casa!
vaca mea de animala... a dormit! the whole time!

ma si mir... pentru ca jesse are o comuniune cu natura foarte stransa (ea si eminescu)! in cele 2 ore pe zi cat sta afara e numai o comuniune natura-jesse!

ce mama dracu'? astia chiar se asteapta ca animalele crescute printre betoane sa simta ceva?
animalele de casa au o comuniune cu castronul de mancare, patul in care dorm sau cu lesa cu care sunt scosi afara....

Primul text. Din cireada adunate. Primele două zile

Duminică dimineaţa. Cafea şi ţigări şi ochi mari şi roşii. Indeajuns de deschişi să văd amintirile din criptă aici scrijelite. Premiu pentru randomness: Turkey. Dar e adevarat, a luat frîiele situaţiei în mîini şi a început să scrie pentru eternitate.

La gară ne trezim patru, Doamne, şi cu toate patru bagaje mari. La o asemenea vedenie, taximetriştii au sesizat subliminal şi accentul nostru de Bucureşti, ceea ce a generat o reacţie spontană de respingere. Sau de ridicare (mai mult sau mai puţin bruscă) a tarifelor la 3 lei şi ceva/km. După regula lui "cine seamana se adună" am gasit cel mai anarhic taximetrist care ne-a dus cu glumiţe şi urlete bruşte (ODC style dupa mine, OCD dupa restul) tooocmai pînă la cămin.
Am cunoscut-o pe Alina, care a ramas doar cîteva zile la festival, am pierdut timpul în apropierea căminului aşteptînd căldura mai caldură. Atunci am plecat în oraş - Memorandului - Crişan - Strada Lungă - Mureşenilor - Piaţa sfatului. Puţin din Republicii şi o terasă. Marius entuziasmat şi ghid prin oraş, Andreea la telefon, manipulam publicul şi ajungem la răcoare la Aleea de sub Tîmpa. Diferenţiem între Tîmpa şi Tîmpiţica, colina cu Cetatea Albă.

Seara la Fifi. Şi, cum lumea e atît de mică, începe seria de întîlniri cu persoane cunoscute.
S-au întîmplat multe pentru două zile, cred ca a fost un soi de motto al excursiei, sau pur şi simplu reţeta ei. Alex din Viena a părut să îşi găsească imediat locul în grup, aşa încît am plecat destul de tîrziu de la Fifi, după ce am început să discutăm cu barmanu Diego.
Variantele care se vehiculau în legătură cu sărmanu Diego se referă la naţionalitatea lui şi erau - parcă - turc, indian, arab...suedez...Cert e că l-am întrebat şi este venezueleaaaaan.
Moment în care all hell broke loose, pentru că fiecare şi-a adunat brusc bruma de spaniolă prinsă din reclame şi/sau telenovele şi a început să îl impresioneze pe Diego. Reprezentativă este "Yo soy un barrio" - "Eu sînt un cartier". Şi dacă Diego nu a căzut lat la asta şi nu a hotărît să ne devină prieten devotat pe vecie este numai pentru că...ei bine, nu ştiu de ce nu s-a întîmplat asta. În schimb, a rostit o mare înţelepciune, sub forma unei poveşti cu un prieten venit la Fifi. Se spune că au curs rîuri de tequila după care amicul zice insistent: Diego, stop drinking. Diego, stop drinking! Diego, stop drinking 'cause your becoming blurry. Un fel de "nu mai bea TU, ca te pierd din ochi".
Am plecat din bar făcînd piruete şi cite-un dublu tulup de căciulă în căutare de baruri cu muzici bune şi am ajuns la cămin.

Noaptea e bine acoperită de Turkey, s-a urat noapte bună în zori. So we've heard. A doua zi, mare şedinţă mare, un "choose your destiny" scurt, o supa de gulaş şi un bulz la Sergiana pentru mine şi alte mîncăruri mai mult sau mai puţin apreciate la ceilalţi. Dar bulzul ăla....vai, bulzul ăla...

haidi lumii, fii watumi!... day one and two

... doar day one and two pentru ca stand-up-ul nostru continuu nu poate fi rezumat intr-o postare pe care sa o termini de citit in 20j de minute!... asa ca vine pe bucati!

am sperat, m-am rugat, mi-am dorit cu disperare sa nu ma lasati pe mine sa povestesc despre excursia cirezii, dar vad ca nu se simte nimeni! ... asadar, preiau fraiele acestui blog! pun piciorul in prag! dau cu pumnul in masa!

watumi in poze! :D

day one!... and two

tren in picioare, taximetristi idioti, alex de la watumi care nu se prinde de glume, mor, mor, mor acum si aici, da' n-a mai murit! bitch mode ON/OFF (depinde de situatie si de persoana pentru care se instaura aceasta stare)! a venit alex de la viena (asta ca sa putem sa-i diferentiem de restu alexilor) cu vocea lui de cititor de povesti pentru copii... toata lumea s-a resuscitat! uhuuuu party! Raul (cu accent pe U) Prahova (cu accent pe O) and so on (s.a.m.d.)... si spus cu accent mexican de telenovelist!

some normal people au cedat pe la 3 jumate, dar some not so normal people isi spuneau nighty night si see you tomorrow la 7 dimineata... cand eu ma intrebam daca alex de la viena sta pana luni, fiind duminica!

am mancat ca porcii si am zis sa luam autobuzul pentru ca nah... eram obositi! ne-am urcat in autobuz si dupa jumatate de ora eram in statia paralele celei de unde luasem autobuzul!
a se observa cat de bine imi aduc aminte chestii! inainte de asta cu autobuzul a fost intalnirea cu voluntarii cand am facut greseala de a ne baga (marina, andreea si eu) manageri de locatie! BIG MISTAKE, dar a fost bine pana la urma

daca va mai amintiti ceva fai vacilor (adica cireada care fu acolo) do not hesitate!