Primul text. Din cireada adunate. Primele două zile

Duminică dimineaţa. Cafea şi ţigări şi ochi mari şi roşii. Indeajuns de deschişi să văd amintirile din criptă aici scrijelite. Premiu pentru randomness: Turkey. Dar e adevarat, a luat frîiele situaţiei în mîini şi a început să scrie pentru eternitate.

La gară ne trezim patru, Doamne, şi cu toate patru bagaje mari. La o asemenea vedenie, taximetriştii au sesizat subliminal şi accentul nostru de Bucureşti, ceea ce a generat o reacţie spontană de respingere. Sau de ridicare (mai mult sau mai puţin bruscă) a tarifelor la 3 lei şi ceva/km. După regula lui "cine seamana se adună" am gasit cel mai anarhic taximetrist care ne-a dus cu glumiţe şi urlete bruşte (ODC style dupa mine, OCD dupa restul) tooocmai pînă la cămin.
Am cunoscut-o pe Alina, care a ramas doar cîteva zile la festival, am pierdut timpul în apropierea căminului aşteptînd căldura mai caldură. Atunci am plecat în oraş - Memorandului - Crişan - Strada Lungă - Mureşenilor - Piaţa sfatului. Puţin din Republicii şi o terasă. Marius entuziasmat şi ghid prin oraş, Andreea la telefon, manipulam publicul şi ajungem la răcoare la Aleea de sub Tîmpa. Diferenţiem între Tîmpa şi Tîmpiţica, colina cu Cetatea Albă.

Seara la Fifi. Şi, cum lumea e atît de mică, începe seria de întîlniri cu persoane cunoscute.
S-au întîmplat multe pentru două zile, cred ca a fost un soi de motto al excursiei, sau pur şi simplu reţeta ei. Alex din Viena a părut să îşi găsească imediat locul în grup, aşa încît am plecat destul de tîrziu de la Fifi, după ce am început să discutăm cu barmanu Diego.
Variantele care se vehiculau în legătură cu sărmanu Diego se referă la naţionalitatea lui şi erau - parcă - turc, indian, arab...suedez...Cert e că l-am întrebat şi este venezueleaaaaan.
Moment în care all hell broke loose, pentru că fiecare şi-a adunat brusc bruma de spaniolă prinsă din reclame şi/sau telenovele şi a început să îl impresioneze pe Diego. Reprezentativă este "Yo soy un barrio" - "Eu sînt un cartier". Şi dacă Diego nu a căzut lat la asta şi nu a hotărît să ne devină prieten devotat pe vecie este numai pentru că...ei bine, nu ştiu de ce nu s-a întîmplat asta. În schimb, a rostit o mare înţelepciune, sub forma unei poveşti cu un prieten venit la Fifi. Se spune că au curs rîuri de tequila după care amicul zice insistent: Diego, stop drinking. Diego, stop drinking! Diego, stop drinking 'cause your becoming blurry. Un fel de "nu mai bea TU, ca te pierd din ochi".
Am plecat din bar făcînd piruete şi cite-un dublu tulup de căciulă în căutare de baruri cu muzici bune şi am ajuns la cămin.

Noaptea e bine acoperită de Turkey, s-a urat noapte bună în zori. So we've heard. A doua zi, mare şedinţă mare, un "choose your destiny" scurt, o supa de gulaş şi un bulz la Sergiana pentru mine şi alte mîncăruri mai mult sau mai puţin apreciate la ceilalţi. Dar bulzul ăla....vai, bulzul ăla...