Vaaai, saptamina aia pare sa fi capatat proportii cosmico-epice. Tensiune in naratiune si dureri de cap. Da ce bine le zici :) (Sint taaaare curioasa cit o sa ne tina etapa cu blogu')...
Hai sa spunem ca Turkey a fost cea mai muncita, cu trei spectacole pe zi, cu nebuni si nebune si sa nu uitam, public cu duiumu, de se rupeau portile teatrului si se sfisiau scaunele, numai sa reuseasca toti sa prinda un loc. Eu rid, dar la ea a fost cel mai bine. La Reduta mai slabut, la Bastion mult mai slabut. Noroc cu oameni ce s-au perindat de-au fost faini, noroc cu ajutoare ca au mai cusut niste haine, noroc cu prietenii ca au venit si-au muncit cot la cot. Deci noroc, frate!
Seria de intilniri-ce-mica-e-lumea a continuat cu mare spor, da-i cu oameni de-i stiai de prin Bucuresti, da-i cu prieteni/colegi din liceu, da-i numa' sa-i dai.
Un spectacol foarte bun a fost ...hmmm, Turkey help me on this cu o brosura cu date corecte ca sa zice o vorba buna pina la capat...spectacolul "Insemnarile unui nebun" (daca si la titlu gresesc, apai da-o-n colo de treaba), un nebun de legat pe o scena, cu o cirpa si o galeata, o mimica infiorator de expresiva si cu un extrem, extrem de priceput si de natural. Eu ca am nebunii mei am stors o lacrima, deh, m-a sensibilizat, vacile impresionate, ca si mine. As fi invatat ungureste pe loc numai sa-nteleg si ce spunea...
Inchei aici cu tristete, nu mai vreau sa mai stau la net cafe, da, sint vintage, merg la net cafe, ca wirelessu a facut picioruse si a fugit de la mare.
To be continued...
2 comentarii:
imi pare bine ca cineva imi recunoaste munca titanica care mi-a luat la propriu mancare de la gura :)
insemnarile unui nebun a fost... a fost! omu' ala a trecut prin toate stadiile de nebunie posibile!
si noi odata cu el :)
vedem noi cat ne tine faza cu blogul, macar sa insemnam aici dupa peregrinari/peripetii din astea
Trimiteți un comentariu