eeehhhh...upgrade! gasit email si aderat la gasca
asa, aterizat pe luna direct alataieri si plutesc in alta atmosfera...e bine ca mi-a ramas oxigenul de acasa care sper sa ma mai tina ceva timp
nici urma de oameni normali pe aici... mi-as impacheta tot in rucsac si m-as duce, tot duce

on another note though, pe ecranul calculatorulu de la care scriu e un semn aparut recent care ma avertizeaza ca "this is NOT a touchscreen", ceea ce inseamna ca people poaked it for a while de au fost astia nevoiti sa faca semne pentru prosti

si pentru ca noi chiar trebuie sa terminam seria "aventuri in Brasov" o sa incerc eu sa impulsionez lumea ca poate poate s-o simti turkey sa take over :D

ramasesem la duminica si acea "choose your destiny" sedinta...ei bine, intamplarea face ca pe noi ne-a palit inspiratia in asa maniera de prost ca ne-am bagat, dupa cum urma sa aflam, in a mai de cacat (eu am voie sa scriu cu cuvinte din astea?)pozitie...ca deh, suna bine... ce sa-i faci, prostu'i prost si femeia femeie...suna bine? ne bagam! e lucios? cumparam!
Manageri de locatie...eee...laser frate, era o chestie, un pomme du terre, ne-a gadilat noua urechile...mai aveam si doi aghiotanti deci life was good...
mai grav a fost a doua zi cand ne-am dat seama ca ...hehe...UPS! noi trebuie sa stam 12 ore la locatie...dar, cum ziceam, suna bine si life was still ok...

urmatoarele zile pentru mine sunt cam in ceata...the memory bubble on that period include cuvinte ca: bere, pufuleti, fifi, turnul alb, tampa si tampitza, robocop, viata trista si amarata...si calduraaaaa, multa multa calduraa...din aia de topit creieri si lins asfaltul cu limba...

Marti seara au inceput sa circule zvonuri usor ingrijoratoare, cu oameni treziti in toiul noptii sa mearga la locatii sa pazeasca echipamente, sau repsectiv oameni total nedormiti si supramunciti care montasera echipamentele, dezorganizare si asa mai departe...noi, oameni optimisti, nu le-am luat in seama...ne vazusem locatiile, cunoscusem oamenii de acolo, ne reunisem cu restul cirezii de vaci venite de la nunta, ne obisnuisem cu gandul ca aveam sa intepenim in teatrele noastre (DA! ale NOASTRE...deja ne atasasem sentimental) si deci life was super dooper trooper..cam dublu maxim asa....

Tot marti seara, eu am iesit pentru prima data in pijamale pe hol la o tigara, si cum viata bate filmul, si pe ala dramatic si pe ala de comedie, dupa ce a trecut toata natia artistilor bine imbracati pe langa mine(ca deh, mi-am ales fix seara in care s-au cazat toti), facandu-ma sa intru de tot in scaun de rusine, ma trezesc cu degetul amenintator al aghiotantului de dimineata indreptat spre mine si ce imi aud mie urechile "ea e managerita, cu ea trebuie sa vorbesti"...si uite asa mi-am luat eu datoria in primire si am fost "manager de teatru" in pijamale, pe un scaun jigarit langa o scrumiera..ce pantalonii mei cu buburuze!
Life was a bit sarcastic...and was just beginning to get worse ...

Si no hai! care va mai simtiti, care va mai amintiti....bagati cu spor..ca mai e de zis!