intotdeauna m-am considerat o persoana rationala, desi sunt isterica si control freak, care poate concilia oameni, rezolva conflicte destul de usurel... atunci cand nu ma bag cu totul in ele, dar nu asta e important acum!
asadar, conciliem, rezolvam, dar nu si cand vine vorba de copii! cu ei e destul de tricky pentru ca majoritatea fac exact de dos decat ce li se spune...
hmm si stai sa te gandesti... atunci cand 2 copii se cearta pe o jucarie si incep cu "a mea, a mea, A MEA!" ce faci? ii spui "lasa-i-o si celuilalt!", ceea ce e foarte putin probabil pentru ca astia micii, dupa cum ziceam si mai sus, fac exact opusul.
mai avem o posibilitate! daca te iei dupa faza cu opusul, ar trebui sa-i spui "da, da, ia-o! e a ta! nu-l lasa!" in speranta ca o va lasa din mana, desi toata chestia s-ar putea transforma intr-un fight club din care pitacii si parintii sa iasa cu vanatai si oase rupte... ceea ce nu ar fi asa de rau! poate se mai calmeaza unii parinti isterici si unii copii dementi
bineinteles, vine si a treia posibilitate, pe care nepoata-mea o aplica foarte des. desi mai are momente de "a mea, a mea, A MEA!", de cele mai multe ori lasa de la ea (pentru ca e dasteapta mah!!) si cauta altceva. dar de cele mai multe ori (atat cat pot sa spun eu, ca ies cu ea o data la 6 luni), ii place sa se uite cum se cearta 2 copii pe o jucarie si, in momentul de neatentie in care ei lasa jucaria jos, sa o ia si sa fuga cu ea!
...and that's what i call "doi se bat, al treilea castiga!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu