well... not really, but still!
eram azi in tramvaiul ala plin cand un nene se ridica de pe scaun sa coboare. fair enough! avea omu treaba acolo... asa ca ma contorsionez, ma lipesc de geam, fac un triplu tulup pe spate si ii fac loc omului.
in timp ce nenea asta se chinuia sa treaca de mine, la un moment dat simt o bataie disperata pe umar... da, numai asa se poate comunica cu mine in autobuz, tramvai sau alte cele pentru ca am castile in urechi si nu aud decat ce se aude in ele...
dau castile jos, dupa ce am facut un mare efort sa-mi mut ghiozadanul in cealalta mana si sa ajung cu mana pana la ureche de unde sa scot casca... dupa toata tevatura, aflu ca tanti din spate vroia sa ma intrebe: "aaaa luati loc?"
glumesti, nuuuu? adica i could beat any contorsionista de la circ cu pozitia pe care o aveam si tu ma intrebi daca stau?
intrebarea asta mi se pare destul de retorica. ce altceva as putea sa-i raspund in afara de un nu dezamagit?
"da, o sa ma asez numai ca sa nu te las pe tine sa te asezi, pentru ca eu sunt o nenorocita!"
chestiile astea imi aduc aminte de ce imi urla muzica in urechi in fiecare zi cand merg cu transportul in comun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu