Iris - Baby
Asculta mai multe audio Muzica


Asta-seara, cand veneam spre casa cu pasi mici si repezi, (prietenii stiu de ce) am reusit sa-mi distrag atentia - ajutata putin de mp3 player – imaginandu-mi un mim plin de patos, mimand melodia ‘baby’ de la iris. Just picture it, da un mim ca la carte, cu fata pictata si cu costumatia specifica, doing a bit of lip-dubbing too, plus, mimatul combinat cu un pic de limbaj surdo-mut.. inceputul asa, un pic emoist gen ‘that’s me in the corner’, dark vs light kinda thing, luminat doar din profil – pozitia ganditorului, iar apoi se ridica, with a freddie mercury pose, din bohemian rhapsody parca, and goes on miming, la fel, mimeaza batutul la tobe intr-un chenar/ rifful de la chitara in altul (cand e cazul) , in altul continua in limbaj surdo-mut traducerea versurilor, and on and on, trebuie sa asculti melodia and to picture this guy in the photo doing all of the above.






si o conversatie funny intre doi pusti de vreo 12-13 ani:
A: tu ce-ti doresti de craciun, in legatura cu echipa, zic.
B: sa nimerim poarta.
A: eu, alta echipa.

guidelines for a perfect relationship!

aseara mi s-au deschis ochii, am realizat ce fac gresit, am iesit din gaura neagra in care traiam, am aflat ce trebuie sa faci pentru ca o relatie sa fie fructuoasa!

1. trebuie sa spui clar ca tie iti plac baietii, ca sa nu existe dubii ca esti de partea cealalta, ca te dai cu fetitele sau pe acolo! deci say it out loud!

2. este indicat sa stati impreuna din cand in cand, in punctele esentiale, atunci cand chiar trebuie... adica mai rarutz, ca-i mai dragut!

3. cand te intreaba ceva deviezi de la subiect, play hard to get, sa inteleaga ca nu e el seful... u are in charge!

4. cand incearca sa ia orice fel de legatura cu familia ta, te comporti ca si cum nici nu l-ai cunoaste! make him suffer!

... si uite asa, persoana care trece prin toate astea are o relatie fructuoasa, el e indragostit pana peste urechi si ea la fel, numai ca nu o arata, si toate sunt shinny happy!
i guess that's that! acum am aflat ce trebuie sa fac, cum trebuie sa ma comport... si toate astea din relatia minunata a nepoata-mii, maria, cu rares, de la grupa mijlocie, care tine neaparat sa spuna tuturor ca maria este prietena lui!

de ce nu ar trebui sa conduc vreodata...

raspunsul evident la aceasta afirmatie este ... pentru ca sunt colerica, isterica si tot ce e legat de astea doua! din chestiile astea reies cateva motive simple. here we go:

- atentia distributiava - o am, este acolo! cel mai frecvent apare sub forma unor conversatii simultane si paralele cu una sau mai multe persoane, asa ca m-as descurca cu oglinzile, volanu, pedalele si toate cele... numai ca as putea uita de una dintre ele
- exista posibilitatea sa bat si sa injur foarte multi oameni in trafic, la stop sau in orice alta situatie which requires me in the car... pentru ca sunt isterica
- in caz de accident... fara vina mea, ala care m-a lovit moare acolo, de mana mea! ... fara avertisment.

deocamdata numai pe astea le am in cap, dar mai apar cand o sa trec prin chestii!

ca sa intelegeti de ce am decis ca nu ar trebui sa conduc... azi m-a sunat sor-mea razand sa-mi spuna ca a intrat unu' in curu' lor la stop si ca le-a indoit un pic numaru' si nimic altceva. primul meu instinct a fost sa intreb: a dat adi in spate sau a intrat ca boul in voi? si mi s-a raspuns ca ala a intrat in ei... and then hell broke loose! si nu mai e nevoie sa descriu

Zilele trecute am descoperit culmea burgheziei, sau macar una din ele. Ma sfideaza de vis-a-vis de sosea, sub forma spitalului de medicina generala.

Treaca de la mine faptul ca din interior pare mai degraba aeroport decat spital, cu holuri generoase, tavane din sticla si o retea ametitoare de scari rulante. Ce e de-a dreptul curios este ca daca reusesti sa faci abstractie de trilioanele de indicatoare/semne/afise de pe pereti, ai impresia ca te gasesti intr-un fel de "shopping center" in care ultimul fashion trend sunt halatele albe purtate pe deasupra unui deux-piece verde sau albastru. Poti sa dai o raita pe la magazine, sa iti cumperi o pereche de pantofi poate; daca nu ai "cash" la tine, nici o problema, putin mai sus e o banca. Odata ajuns la banca , din vitrina de alaturi s-ar putea sa iti faca cu ochiul o oferta imobilia, o casa sau un apartament. Daca vrei sa vezi ce alte oferte sunt pe piata, te duci repede la Tabak Trafik si iti cumperi un ziar pe care il poti rasfoi in liniste, sorbind dintr-o cafea calda la Starbucks-ul de la etajul 5.

Repet, Starbucks! In spital, in caz ca s-a uitat despre ce era vorba.

Mai erau si automate pentru carti de vizita sau cabina pentru poze, a caror prezenta acolo mie imi este peste putinta sa o inteleg. Singura chestie care imi vine in minte in legatura cu cabina pentru poze e un fel de "before and after"...in caz ca vrei sa tii minte in ce hal aratai cand ai ajuns acolo, sau varianta mai naspa, ca sa ii dai in judecata daca arati mai rau cand pleci decat atunci cand ai venit.

Toate ca toate, mie Starbucks-ul ala mi-a stat in gat. Da-o-n papucii mei de treaba, nici chiar asa.

am o problema...

ma rog, titlul nu e relevant ptr ca am mai multe probleme, dar nu conteaza!

toata lumea stie ca ma frustrez usor, dar "problema" asta m-a frustrat mai repede decat credeam si decat ma asteptam.

asaaaa, ca sa trecem la subiect! se fac o tona de sondaje pe o tona de teme care se aplica pe o tona de esantioane reprezentative... da' bai, eu chiar nu sunt esantion reprezentativ pentru nimic??? chiar asa? trist trist!

si apoi vine intrebarea... eu exist? ca daca nu sunt esantion reprezentativ pentru nimic, da' chiar pentru NIMIC, se poate sa nu exist! se poate sa fiu numai in mintea mea, sa fiu cineva si sa-mi imaginez ca sunt eu... hmmmm! tricky!

pana imi dau seama ma frustrez in continuare!

ps: remus cernea, crin antonescu sau pe langa? ... pentru ca am o reala problema in a ma decide

after vote edit: am fost, am votat, am fost cetatean model, dar nu am scapat de mirifica intrebare daca sunt ruda cu valeriu turcan!!! i-am spus ca da, suntem veri indepartati, moment in care tanti aia a zis: " aaaa da, ca pe el il cheama cu Tz!... nope, tot cu T! :P de parca daca eram veri indepartati era necesar sa-l cheme cu Tz si nu cu T

best movie ever!!

luni am descoperit cel mai tare film ever made by humaity, la care ma uit de 3 zile aproape incontinuu...

filmul asta e un fel de truman show, dar o varianta imbunatatita!
filmul asta are la fel de multe personaje ca si "tanar si nelinistitat", numai ca, in filmul asta, chiar sunt tineri si nelinistiti
din filmul asta dispar toate personajele intre 9 si 9 jumate, dar si intre 12 si 1
punctul culminant al filmului asta este de pe la 1 si ceva pana pe la 2 cand zboara haine, saltele, paturi si toate cele
exista si violenta soft in filmul asta... un imbrancit, un fund dat la momentul respectiv, un zbierat
in filmul asta, toate personajele au EXACT aceeasi freza

si acum... sa explic:
- este o varianta imbunatatita a truman show ptr ca aici nimic nu e planificat si copiii sunt de o naturalete superba
- am zis ca sunt tineri si nelinistiti ptr ca nimeni nu e mai mare de 5 ani
- dispar la orele alea ptr ca merg la masa
- punctul culminant este momentul in care cineva incearca sa-i adoarma la pranz
-violenta apara cand se cearta pe un scaun sau o carte
- si da, copiii pana in 5 ani au FIX aceeasi freza toti, trebuie sa te chinui sa-l observi pe al tau

filmul asta se face cu camerele de la maria de la gradinita :P

... de iarna!

si despre cum de o saptamana incoace sunt vanata de frig!

as we all know a venit frigu... chestia aia cu vant, ploaie si grade mult prea putine, dar caldura in calorifere s-a lasat asteptata si inca se lasa asa ca sor-mea a decis sa faca scandal la administratie ca murim dracu cu turturi la nas in casa.

zis si... nefacut ptr ca la administratie trona frumos un mare afis pe care scria CA CAldura e oprita de la radet si 2 numere de telefon... and the fun part begins!

... a sunat si a raspuns o madama usor isterica si cu chef de cearta, care a spus ca se fac reparatii la instalatie si nu se da drumu'! sor-mea cu gandu' ca toti in casa suntem vineti a intrebat-o mai in gluma, mai in serios "pai acum se fac reparatii? cand a venit frigu'?", aia isterica a replicat "nu stiu, doamna, eu nu fac reparatii!". sor-mea care se starneste usor i-a spus ca ea (doamna isterica) reprezinta radetul in convorbirea de fata asa ca are tot dreptul sa o intrebe... madama cu isterie nervoasa replica... prepare ca e mai ceva ca dumnezeu...:"doamna, eu nu reprezint pe nimeni, ma reprezint doar pe mine!!!"

cred ca pot sa rest my case, sa spun ca prostu nu e prost destul daca nu e si fudul si sa ma duc sa mai caut o patura!

p.s. sper sa supravietuiesc in noaptea asta! pray for me!

p.p.s. latest obsession :)


Lenka - The Show (Official)
Vezi mai multe video din Muzica

the biggest epiphany!

aveam cu momo o discutie filosofica despre... gradinite, cand mi-am dat seama ca eu "muncesc" la educatia mea de aproape 20 de ani!!!

da, ai mei m-au dat la gradinita la 3 ani si, in timp ce majoritatea copiilor urlau dupa mama, tata, bunica, fratele sau cainele, eu ii ziceam maica-mii sa plece acasa. cred ca mi-a placut si m-am simtit foarte confortabil din moment ce in ultimul an de gradinita aproape i-am impus educatoarei sa fiu eu vara... pentru ca aveam rochie rosie!!! bineinteles, ca am fost vara!

cred ca si in 1-4 mi-a placut ptr ca am fost pretty tocilara... premiul I every freakin' year! prin generala m-am tampit cu "the cool kids" si andreei ii era frica de mine (imi pare rau! i had to be one of them!), dar in liceu mi-am revenit si m-am intors la "the nashpa kids" si chiar mi-a placut! am intalnit oameni foarte misto cu care sunt prietena si acum.

si am mers si la facultate, unde am intalnit alti oameni misto si mi-a placut si acolo! acum astept sa vad ce oameni mai sunt si pe la master

... asta pe langa toate "pietrele puse la temelia educatiei mele!" :)

District 9

Nu, aceasta NU este o cronica de film. Dar e o scuza a naibii de buna ca sa scriu ceva si imi da un punct de pornire. Pe scurt, ceea ce ma intereseaza este morala filmului: extraterestii sint mai "umani" ca oamenii. Si intr-o lume in care extraterestrii nu au fost cazati inca oficial pe pamint, raminem cu perspectiva trista a coabitarii exclusiv cu oameni.

Simbata am ajuns cu mama la doctror, avea niste umflaturi mici pe cap de 2-3 zile. Era ora 2, iar la 3 avea loc cununia religioasa la care trebuia sa ajungem. Si stai si-asteapta. Mamaie, in masina cu Andrei, nu mai avea rabdare sa ajunga la maritis. Intre timp, au pus-o pe mama sa faca o radiografie. A iesit destul de repede, dar nu si-au dat seama de nimic. Ok...hai analize de singe. Hai! Intre timp cununia incepuse, asa ca am expediat-o pe mamaie care bodoganea de zor inspre mult asteptata cununie si am ramas cu mama. Ea la urgente, eu pe hol, nu mi-au dat voie inauntru. Cu radiografia in fata, cu ceva rezultate de la singe, doctorita mamei, plus alti colegi de garda se gindeau la ce sa fie. Se vehiculau osteoporoza, dar ciudat ca actiona doar la cap, sau un parazit care distruge oasele craniene. Bine nu era deloc. La care o ordinara, cica doctorita, alta decit cea care s-a ocupat de mama se intoarce spre ea si zice: aveti mielom - cancer la nivel osos. Mai aveti 2-3 ani de viata, cam asa. Numai ca tratamentul e foarte foarte dureros". Ceilalti au decis sa-si faca o tomografie, sa stie sigur. Doctoritza lu maica-mea a spus ca cele trei modificari craniene pot sa nu aiba legatura intre ele, sa fie ceva ganglionar, ceva de domeniul endocrinologiei, dar ca trebuie, bine-nteles, verificat. I-au mai luat o data singe, sa vada ca e apta de tomograf. Numai ca tomograful din Elias (acolo ne aflam) nu functiona de citeva luni, trebuia sa mergem pina la 5:30 undeva pe linga P-ta Matache sa facem acolo tomografia. Era deja 5 si asteptam al doilea rind de analize de singe sa facem tot simbata tomografia sa stim ce are. Nu eram in stare sa-i zic decit "Stai linistita".
Am fost la tomograf, a facut analiza, ne-au dat-o inapoi, ne-am intors cu ea, cu raportul medical bazat pe ea si am asteptat - de data asta n-am mai lasat-o singura la urgente - sa vina doctorita sa citeasca rezultatele. Intre timp a venit asistenta, s-a uitat pe raport, l-a luat, a ridicat din sprincene si nu ne-a spus nimic. Am stat parca jumatate de zi asteptind doctoritza, a venit, raportul nu mai era, cauta-l, uita-te pe el si pe eco, nu mai spunea odata ceva. In sfirsit, pe la 6 ne spune ca mama nu are nimic in neregula la cap, sint niste probleme ganglionale, cum presupusese ea, nu colegii, si ca sa vada un ORL-ist si un dermatolog. Era in regula, nu avea nimic din toate alea insirate de nenorociti. Cind au aflat si astia ce era, zice curva care daduse "rezolvarea": "Ah, da?" - parea dezamagita.

De acolo de-abia am plecat la nunta, pe la 7, sa ne bucuram de o bomba ordinara din Berceni, cu baia imputita, gindaci si podea lipicioasa, cu masa la care primeai un singur rind de tacimuri pe toata seara si daca cereai un altul primeai ceva deja murdar, restaurant la care plateai si camasa de pe tine conform cifrelor comunicate de socrii-organizatori (parea ca darul de nunta intra in pretul tacimului), unde atitea si atitea mergeau ca cele de mai sus. Atentie! Asa ceva nu se numeste saracie sau nevoie, atunci ar fi fost facut totul modest, dar inimos si cu bucurie, aici era zgircenie si meschnarie, mai exact: afacere de familie.
Una peste alta, a fost o simbata frumoasa de octombrie, iar eu astept extraterestrii.

Fetele la Mall...sau cum am incercat

Ok, hai sa zicem ca am inceput prost. Am mers "cu treburi", ceea ce cred ca deja incalca o regula a ecosistemului molului. Cit timp o asteptam pe Turkey, o domnisoara m-a lovit cu un "Nu va suparati...", respect cu care a perseverat pina la sfirsitul indicatiilor, cu toate ca era doar cu 2-3 ani mai mica decit mine. Ok, fain, apreciez si promovez buna crestere. Trecem peste.

Vine Turkey, si promenada lejera si fitzoasa incepe - fetele pasesc in raiul cumparaturilor, in care e ritualic sa casti gura la fiecare luminitza din vitrine, sa probezi cu gratie si fara graba fiecare centimetru din materiale, sa botzesti buzele incercind cite un produs, vreme sa arunci cite un ochi cochet catre tine insasi in fiecare ciob de sticla sau de oglinda din magazin, in deplina satisfactie: Uite ce bine imi sta paru' azi! Noi ce facem? Cumparam ceva din zbor de la papetarie si mergem fara sa clipim sa platim facturile la telefon. Nu-i nimic, inca o greseala, poate nu observa nimeni.

Eram deja la etajul trei, mirosea a mincare si eu intrasem deja in transa. Dupa facturi, cumparam gogosi. Gogosi! Am vazut in ochii lui Gerard Butler de pe afisul la Gamer ca gresisem si ca urma sa platim cu sufletul. Pentru ispasirea pedepsei, ar fi trebuit sa petrecem 12 ore la coafor, 10 la probat rochite, 8 stind la cafelutza intr-un loc vizibil, 6 la incaltat pantofi, 3 la mirosit parfumuri...iar lista ar fi putut continua...Dar noi ce facem???
Mergem la supermarket sa cumparam piine, lapte si deodorant :|

Am plecat spasite, in huiduielile si blestemele tocurilor si al extensiilor de par. Pentru cireasa de pe tort, din ciclul "ori la bal, ori la spital", am iesit cu pungutele de supermarket si ne-am asezat ca babele pe o treapta pentru o tigara, lamentari ca ne dor picioarele si priviri obosite...
Si, pentru un final epic, pe linga noi treceau numai de-astea de 13 ani de arata de 16, de-alea de 17 de arata de 30 si citiva baietzei care latrau si dadeau din coada agitati in jurul lor.

There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home! There's no place like home!

we are back???

tocmai ce mi-am dat seama ca nu am mai scris de ceva timp si nici eu sau momo nu avem idei "hilare" asa ca probabil o sa fie a big shit, but hey, it's my shit!

asadar, au fost 2 saptamani in care, la sfarsitul fiecarei zile, mi-am dorit sa se deschida pamantu' si sa cad acolo sa nu ma mai frece toata lumea la cap!

sambata, 13.09.2009 : THE DAY in care am depus nenorocirile alea de dosare ptr master. shinny happy people se duc sa depuna cand i se spune ca mai trebuie sa plateasca o taxa si sa-si mai faca o copie dupa buletin... si era 12 fara 10! so i run the freakin' marathon ca sa "rezolv" problemele

luni, 15.09.2009 : se afiseaza datele de interviu... managementul resurselor umane 23.09, ora 9 si grupuri de risc 23.09, ora 9! WHAAAAAAAT? ... si am lesinat
later on that day : pfiu! miercuri resurse umane, joi grupuri

miercuri, 16.09.2009 : la 10 era la facultate ca sa observ gloata de oameni din fata usii!... si cum am stat 7 ore acolo, mi-am cam bagat picioarele in momentul in care a trebuit sa "recit" din eseu. consecintele au fost 2 de 5... unul la eseu si unul la interviu care adaugate la fabuloasele mele medii din anii de studii si de la licenta au dat un frumos 6:48 (fffff mandra de el)

joi, 17.09.2009 : interviu grupuri de risc... siiii, oana, ai ajuns la noi! .... nu, am venit intentionat! aplauze furtunoase din partea comisiei!

vineri, 18.09, sambata, 19.09 si duminica, 20.09 : i saw death with my own eyes! am fost cu Momo la un training foarte interesant, dar al dracu de lung! au bagat 2 module in 3 zile asa ca sambata la pranz ma durea deja tot si am intrat in stand-by

luni, 21.09.2009 : s-a afisat the great shit! media mea exorbitanta la RU nu m-a ajutat cu nimic si numele meu se vedea superb pe lista de respinsi, daaaar my balls helped la grupuri

marti, 22.09, miercuri, 23.09 si joi.24.09 : great days! the best ever! o tona de declaratii de dus intr-o tona de locuri in capete diferite ale bucurestiului.... si pe langa asta mai aveau putin si imi cereau proba de ADN cand mi-am confirmat locul la master

daaaar m-am rasplatit pentru astea 2 saptamani cu un telefon... pe care nu-l aud cand suna! (conditionarea ma-sii) :D

ziua zilelor!

ieri a fost o zi a minunilor si a revelatiilor!
incepem cu minunea...



:D nice, huh? prajitura cu prune
well, stiu de unde si cum a aparut, dar nu stiu cum de i-a venit adinei ideea sa o faca, ce a determinat-o sa infaptuie aceasta prajitura! THE prajitura care, de obicei, apare la noi in casa cam o data pe an si, de fiecare data, dar de fiecare data, adina spune ca de acum o sa faca in fiecare saptamana... si tot la an o face!

si relevatia... well, e o poveste mai lunguta.

totul a inceput acum vreo jumatate de an cand am observat ca telecomanda de la televizor avea o problema... alta decat ca era compusa din 2 bucati independente! problema arata astfel: nu se mai schimba programul decat daca inainte dadeai mai tare sau mai incet! ... si asa ne-am chinuit o luna, o luna in care in fiecare zi vroiam sa cumparam alta telecomanda...

si si si... intr-o zi chiar am cumparat! toate bune si frumoase pana cand observam aceeasi problema si cu telecomanda noua!
atunci a aparut teoria ca avem un televizor de cacat si ca trebuie schimbat! teoria lui adi prin care chiar demonstra ca televizor e de vina si nu sarmana telecomanda era chiar buna si facea sens... asta pana aseara cand telecomanda nu mai mergea deloc si ne-am gandit ca nu mai are baterii

si atunci ne-am dat seama ca suntem 3 retardati care au facut cele mai supercalifragilistice teorii asupra telecomenzii si de ce dracu nu merge!

telecomanda nu mai avea bateriile slabe de ceva timp... cam de cand nu a mai mers cum trebuie!

i rest my case!

cred ca a intrat in anu' mortii sau, pur si simplu, trec printr-o perioada incarcata emotional a vietii mele, dar suna mult mai bine anu' mortii...

so am intrat in anu' mortii, si anume, am inceput sa plang la filme! prima data cand mi-a dat o lacrima in coltu' gurii a fost la ps I love you. hai sa zicem ca e ok... nah, un tip bun, irlandez, super misto si interpretat de Gerard Butler (hubba hubba) moare de tumoare cerebrala. that's a reason to cry for! mi-a tremurat barba ceva mai tare si la the reader, nu mi s-a parut ciudat nici cand am plans la titanic pe care il vedeam a 200a oara, pentru ca mor naibii 1500 de oameni, dar cand m-a pufnit plansu' la happy feet cand l-au dat pe mumble afara din ... tribu (?) lor, mi-am dat seama ca am o problema!

asadar, era eu cu mine si ma intrebam... ce mama ma-sii am? nici ca mi-am dat seama, dar stiu ca nu vreau sa fiu ca unii oameni care plang instant cand vad ceva fie ca e de bine, fie ca e de rau!

now, what would papa freud say about that? ....in cazul de fata, sa presupunem ca esti papa freud :)

Aseara, fac cunostinta cu un englez, intr-un irish pub pe undeva pe langa ring. Citez din cea mai random short conversation pe care am avut-o in ultima perioada:
Ii spun omului cum ma cheama si ma intreaba de unde sunt...eu, in spirit ludic, fac pe interesanta si ii spun sa take a wild guess
el: are you romanian?
eu, total surprinsa: how did you know?
el : because I have Pula Calului ...tranteste el mandru afirmatia asta intr-o romana usor stalcita si o insoteste cu un gest demonstrativ facut cu o mana la subtioara piciorului si o mana in dreptul genunchiului
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, luata total prin surprindere, am incremenit vreo 2 secunde, dupa care m-a bufnit un ras isteric...asa...de imaginea lui si de moment in sine...

Traiasca randomnessul si traiasca pula calului, ca ma saturasem sa tot aud "ce faci?" din gurile tuturor strainilor carora le spuneam ca sunt romanca....

eu si... cabina de proba!

noi doua, adica eu si cabina de proba, avem o relatie f speciala de... RUN, Forest, run! cel putin din partea mea!

se intampla asa... intru in cabina fericita, curata, uscata si ies de parca as fi alergat cot la cot cu campionul mondial la maraton... adica transpirata si rosie la fata, dar ATAT de rosie incat se uita tot magazinul la mine crezand ca am dat ture de cabina de proba!

ei bine, nu am dat ture in cabina!

de obicei cabina e mica si eu sunt paranoica din fire, iar combinatia asta duce la transpiratie si roseata! intotdeauna mi se pare ca nenorocita aia de perdea se da la o parte si toata lumea ma vede in timp ce ma schimb, aud voci pe afara si ma gandesc ca stau sau ca am stat prea mult acolo asa ca ma grabesc si nu mai nimeresc cracu de la pantaloni sau maneca de la bluza si... lovitura de gratie... chestia aia numita cabina e PREA mica, nu are geamuri, perdeaua e bine trasa ca sa nu vada nimeni vreo bucata din degetul mic de la piciorul stang asa ca locul ala pare ERMETIC... si eu sunt usor claustrofoba!

si am incalecat pe-o sa si v-am povestit despre cabina de proba asa!

i have to do this!

dupa cum zicea si marina, oameni faini, super spectacole... dar biletele nu s-au vandut asa bine pe cat se astepta toata lumea!

si aici intrevin coordonatorii sectiunii de teatru : bogdan si andreea! nu pot sa-mi imaginez cum ati uitat amandoua privirea de "vindeti bilete!". cand se uitau cu ochisorii lor rugatori la noi... well, ai fi facut orice ca sa vinzi bilete! ORICE! nu stiu cum faceau, dar noi eram "yes, master!", insfacam maldaru de brosuri si ieseam pe strada sa invitam lumea la teatru... cu ranjete cat casa, desi eram obosite varza. am vorbit in alea 5 zile mai mult decat am vorbit in cei 22 de ani de viata... si eu vorbesc mult!

i think we pretty much covered everything now... sau macar ce trebuie sa stie si restu' lumii :P

p.s.: acum mi-am adus aminte de tipul ala care si-a desfacut camasa, doar-doar o vinde niste bilete... and well, he did!

...mai departe

Vaaai, saptamina aia pare sa fi capatat proportii cosmico-epice. Tensiune in naratiune si dureri de cap. Da ce bine le zici :) (Sint taaaare curioasa cit o sa ne tina etapa cu blogu')...
Hai sa spunem ca Turkey a fost cea mai muncita, cu trei spectacole pe zi, cu nebuni si nebune si sa nu uitam, public cu duiumu, de se rupeau portile teatrului si se sfisiau scaunele, numai sa reuseasca toti sa prinda un loc. Eu rid, dar la ea a fost cel mai bine. La Reduta mai slabut, la Bastion mult mai slabut. Noroc cu oameni ce s-au perindat de-au fost faini, noroc cu ajutoare ca au mai cusut niste haine, noroc cu prietenii ca au venit si-au muncit cot la cot. Deci noroc, frate!
Seria de intilniri-ce-mica-e-lumea a continuat cu mare spor, da-i cu oameni de-i stiai de prin Bucuresti, da-i cu prieteni/colegi din liceu, da-i numa' sa-i dai.
Un spectacol foarte bun a fost ...hmmm, Turkey help me on this cu o brosura cu date corecte ca sa zice o vorba buna pina la capat...spectacolul "Insemnarile unui nebun" (daca si la titlu gresesc, apai da-o-n colo de treaba), un nebun de legat pe o scena, cu o cirpa si o galeata, o mimica infiorator de expresiva si cu un extrem, extrem de priceput si de natural. Eu ca am nebunii mei am stors o lacrima, deh, m-a sensibilizat, vacile impresionate, ca si mine. As fi invatat ungureste pe loc numai sa-nteleg si ce spunea...

Inchei aici cu tristete, nu mai vreau sa mai stau la net cafe, da, sint vintage, merg la net cafe, ca wirelessu a facut picioruse si a fugit de la mare.
To be continued...

eeehhhh...upgrade! gasit email si aderat la gasca
asa, aterizat pe luna direct alataieri si plutesc in alta atmosfera...e bine ca mi-a ramas oxigenul de acasa care sper sa ma mai tina ceva timp
nici urma de oameni normali pe aici... mi-as impacheta tot in rucsac si m-as duce, tot duce

on another note though, pe ecranul calculatorulu de la care scriu e un semn aparut recent care ma avertizeaza ca "this is NOT a touchscreen", ceea ce inseamna ca people poaked it for a while de au fost astia nevoiti sa faca semne pentru prosti

si pentru ca noi chiar trebuie sa terminam seria "aventuri in Brasov" o sa incerc eu sa impulsionez lumea ca poate poate s-o simti turkey sa take over :D

ramasesem la duminica si acea "choose your destiny" sedinta...ei bine, intamplarea face ca pe noi ne-a palit inspiratia in asa maniera de prost ca ne-am bagat, dupa cum urma sa aflam, in a mai de cacat (eu am voie sa scriu cu cuvinte din astea?)pozitie...ca deh, suna bine... ce sa-i faci, prostu'i prost si femeia femeie...suna bine? ne bagam! e lucios? cumparam!
Manageri de locatie...eee...laser frate, era o chestie, un pomme du terre, ne-a gadilat noua urechile...mai aveam si doi aghiotanti deci life was good...
mai grav a fost a doua zi cand ne-am dat seama ca ...hehe...UPS! noi trebuie sa stam 12 ore la locatie...dar, cum ziceam, suna bine si life was still ok...

urmatoarele zile pentru mine sunt cam in ceata...the memory bubble on that period include cuvinte ca: bere, pufuleti, fifi, turnul alb, tampa si tampitza, robocop, viata trista si amarata...si calduraaaaa, multa multa calduraa...din aia de topit creieri si lins asfaltul cu limba...

Marti seara au inceput sa circule zvonuri usor ingrijoratoare, cu oameni treziti in toiul noptii sa mearga la locatii sa pazeasca echipamente, sau repsectiv oameni total nedormiti si supramunciti care montasera echipamentele, dezorganizare si asa mai departe...noi, oameni optimisti, nu le-am luat in seama...ne vazusem locatiile, cunoscusem oamenii de acolo, ne reunisem cu restul cirezii de vaci venite de la nunta, ne obisnuisem cu gandul ca aveam sa intepenim in teatrele noastre (DA! ale NOASTRE...deja ne atasasem sentimental) si deci life was super dooper trooper..cam dublu maxim asa....

Tot marti seara, eu am iesit pentru prima data in pijamale pe hol la o tigara, si cum viata bate filmul, si pe ala dramatic si pe ala de comedie, dupa ce a trecut toata natia artistilor bine imbracati pe langa mine(ca deh, mi-am ales fix seara in care s-au cazat toti), facandu-ma sa intru de tot in scaun de rusine, ma trezesc cu degetul amenintator al aghiotantului de dimineata indreptat spre mine si ce imi aud mie urechile "ea e managerita, cu ea trebuie sa vorbesti"...si uite asa mi-am luat eu datoria in primire si am fost "manager de teatru" in pijamale, pe un scaun jigarit langa o scrumiera..ce pantalonii mei cu buburuze!
Life was a bit sarcastic...and was just beginning to get worse ...

Si no hai! care va mai simtiti, care va mai amintiti....bagati cu spor..ca mai e de zis!

google me!

la noi pe blog se pare ca ajung oameni absolut nevinovati care intr-o buna zi au decis sa caute ceva pe google, dar soarta i-a adus in acest loc al pierzaniei si viata lor nu a mai fost niciodata aceeasi! asa ca, uite ce cauta oamenii pe google si ajung la noi:

o viata trista - well... a mea e si amarata (in unele cazuri destul de rare), so i beat u to it! :P acum este unul dintre acele momente pentru ca tot ataca un nene pe ikariam

dc se prefac oamenii - asta ma intrebam si eu! de ce se prefac oamenii? am ajuns la concluzia ca o fac pentru ca au o viata de cacat si trebuie ca totul in jurul lor sa fie roz, sa se cace inorogii curcubeu! asa ca hai sa impresionam prostii

curs de secretara - well... este cumva un hint subtil cum ca nu o sa lucrez niciodata pe ceea ce m-am specializat si ca o sa fac cafea pentru niste idioti toata viata mea?

folclor maghiar (fara numar) - da, mai, da! e nashpa desi posibil sa fie stat la baza filmelor independente cum afirma prea inteligentele (nu e la misto, ma!) mele prietene

blog intamplari haioase - nu ai ajuns la locul bun... asta e un blog unde 5 femei frustrate se plang... ma rog, numai 2 ca celelalte nu simt nevoia sa make it public :P

mini-sutien - uhm... eu glumeam! chiar exista mini sutien? for real?

cum sa arat bine in poza din buletin - nu o sa arati niciodata bine in vreo poza oficiala pentru ca... pentru ca nu se poate! este impotriva naturii sa arati bine intr-o poza pe care o arati tuturor! de ce naiba sa nu se faca misto de tine pentru tot restul vietii tale? de ce sa nu te intrebe supraveghetorul de la capacitate daca te prinsesera parintii cu prietenu' de erai asa suparata in poza aia?

si si si si... debitamtampenii - i love it when people do that! care va simtiti, scrieti!... poate va trimit un mail de multumire :P

stan si bran...

... sau filme cu prosti! just pick one...

aseara squig imi spune ca ar vrea si ea cortul meu si deni sacul de dormit. scot cortu, il indes in masina, il pun la uscat si dimineata era ca nou... de parca nu si-ar fi pus nimeni niciodata vreun muc pe el fix acolo unde si-au pus aia mucii acum 2 ani!

cum fetele pleaca maine, am zis sa ne vedem azi si cum squig avea treaba prin zona, a trecut pe la mine sa ia cortu si sacu... pentru ca le TREBUIE! am impachetat cortu frumos impreuna, am scos sacu si ne-am luat de vorba. taca taca taca taca taca se facu 1 si a zis ca pleaca! toate bune si frumoase... pa pa! si ma duc la mine in camera si ma asez in pat... si din pat vedeam si cortu si sacu de dormit!

am incercat sa o sun, dar vorbea la telefon cu siameza-sa si se urcase deja in tramvai!

The night - twitter (poşta) style

21:15 - @ Smbd. Să fii iubita de tot poporul chinez...în cur!

21:18 - let the drinking begin!!!!

21:50 - import-export - viciu (tylenol) contra viciu (ţigari).

22:07 - QSA - ...are un ego cît china...adică berbecii
- Slujba viselor: Terapeut sexual..sau artişti.

22:16 - Să fii cu un Geamăn este ca şi cum ai fi invitat permanent la petrecerea Pălărierului. Nebun.
- Personalităţile lui multiple nu se anihilează, ci colaborează pentru a te înnebuni mai tare.
- Trăieşte ca sa îndrepte lucrurile, inclusiv pe nefericitul care îi e alături.

22:22 - Rac: Element: Apa. Mai exact spus apa care se scurge printre nisipuri mişcătoare. Acum e bine şi pasarelele cîntă, vă plimbaţi pe o plajă însorită, în secunda urmatoare te zbati să scapi din cleştii lui care te trag spre o gaură neagră.

23:40 - Stinge-mi-aş tigara în scrumiera ta...

00:12 - cronometrice...cronografice...cronologiceeeeee.

04:08 - Vreţi un ceai exotic...de ciuboţica cucului?

freaky!

cum stii ca petreci prea mult timp in fata calculatorului?

well, te prind doua cutremure fix in acelasi loc!

editu' de a doua zi: se intrebau pe la antene ieri, cum au reactionat animalele de casa!
vaca mea de animala... a dormit! the whole time!

ma si mir... pentru ca jesse are o comuniune cu natura foarte stransa (ea si eminescu)! in cele 2 ore pe zi cat sta afara e numai o comuniune natura-jesse!

ce mama dracu'? astia chiar se asteapta ca animalele crescute printre betoane sa simta ceva?
animalele de casa au o comuniune cu castronul de mancare, patul in care dorm sau cu lesa cu care sunt scosi afara....

Primul text. Din cireada adunate. Primele două zile

Duminică dimineaţa. Cafea şi ţigări şi ochi mari şi roşii. Indeajuns de deschişi să văd amintirile din criptă aici scrijelite. Premiu pentru randomness: Turkey. Dar e adevarat, a luat frîiele situaţiei în mîini şi a început să scrie pentru eternitate.

La gară ne trezim patru, Doamne, şi cu toate patru bagaje mari. La o asemenea vedenie, taximetriştii au sesizat subliminal şi accentul nostru de Bucureşti, ceea ce a generat o reacţie spontană de respingere. Sau de ridicare (mai mult sau mai puţin bruscă) a tarifelor la 3 lei şi ceva/km. După regula lui "cine seamana se adună" am gasit cel mai anarhic taximetrist care ne-a dus cu glumiţe şi urlete bruşte (ODC style dupa mine, OCD dupa restul) tooocmai pînă la cămin.
Am cunoscut-o pe Alina, care a ramas doar cîteva zile la festival, am pierdut timpul în apropierea căminului aşteptînd căldura mai caldură. Atunci am plecat în oraş - Memorandului - Crişan - Strada Lungă - Mureşenilor - Piaţa sfatului. Puţin din Republicii şi o terasă. Marius entuziasmat şi ghid prin oraş, Andreea la telefon, manipulam publicul şi ajungem la răcoare la Aleea de sub Tîmpa. Diferenţiem între Tîmpa şi Tîmpiţica, colina cu Cetatea Albă.

Seara la Fifi. Şi, cum lumea e atît de mică, începe seria de întîlniri cu persoane cunoscute.
S-au întîmplat multe pentru două zile, cred ca a fost un soi de motto al excursiei, sau pur şi simplu reţeta ei. Alex din Viena a părut să îşi găsească imediat locul în grup, aşa încît am plecat destul de tîrziu de la Fifi, după ce am început să discutăm cu barmanu Diego.
Variantele care se vehiculau în legătură cu sărmanu Diego se referă la naţionalitatea lui şi erau - parcă - turc, indian, arab...suedez...Cert e că l-am întrebat şi este venezueleaaaaan.
Moment în care all hell broke loose, pentru că fiecare şi-a adunat brusc bruma de spaniolă prinsă din reclame şi/sau telenovele şi a început să îl impresioneze pe Diego. Reprezentativă este "Yo soy un barrio" - "Eu sînt un cartier". Şi dacă Diego nu a căzut lat la asta şi nu a hotărît să ne devină prieten devotat pe vecie este numai pentru că...ei bine, nu ştiu de ce nu s-a întîmplat asta. În schimb, a rostit o mare înţelepciune, sub forma unei poveşti cu un prieten venit la Fifi. Se spune că au curs rîuri de tequila după care amicul zice insistent: Diego, stop drinking. Diego, stop drinking! Diego, stop drinking 'cause your becoming blurry. Un fel de "nu mai bea TU, ca te pierd din ochi".
Am plecat din bar făcînd piruete şi cite-un dublu tulup de căciulă în căutare de baruri cu muzici bune şi am ajuns la cămin.

Noaptea e bine acoperită de Turkey, s-a urat noapte bună în zori. So we've heard. A doua zi, mare şedinţă mare, un "choose your destiny" scurt, o supa de gulaş şi un bulz la Sergiana pentru mine şi alte mîncăruri mai mult sau mai puţin apreciate la ceilalţi. Dar bulzul ăla....vai, bulzul ăla...

haidi lumii, fii watumi!... day one and two

... doar day one and two pentru ca stand-up-ul nostru continuu nu poate fi rezumat intr-o postare pe care sa o termini de citit in 20j de minute!... asa ca vine pe bucati!

am sperat, m-am rugat, mi-am dorit cu disperare sa nu ma lasati pe mine sa povestesc despre excursia cirezii, dar vad ca nu se simte nimeni! ... asadar, preiau fraiele acestui blog! pun piciorul in prag! dau cu pumnul in masa!

watumi in poze! :D

day one!... and two

tren in picioare, taximetristi idioti, alex de la watumi care nu se prinde de glume, mor, mor, mor acum si aici, da' n-a mai murit! bitch mode ON/OFF (depinde de situatie si de persoana pentru care se instaura aceasta stare)! a venit alex de la viena (asta ca sa putem sa-i diferentiem de restu alexilor) cu vocea lui de cititor de povesti pentru copii... toata lumea s-a resuscitat! uhuuuu party! Raul (cu accent pe U) Prahova (cu accent pe O) and so on (s.a.m.d.)... si spus cu accent mexican de telenovelist!

some normal people au cedat pe la 3 jumate, dar some not so normal people isi spuneau nighty night si see you tomorrow la 7 dimineata... cand eu ma intrebam daca alex de la viena sta pana luni, fiind duminica!

am mancat ca porcii si am zis sa luam autobuzul pentru ca nah... eram obositi! ne-am urcat in autobuz si dupa jumatate de ora eram in statia paralele celei de unde luasem autobuzul!
a se observa cat de bine imi aduc aminte chestii! inainte de asta cu autobuzul a fost intalnirea cu voluntarii cand am facut greseala de a ne baga (marina, andreea si eu) manageri de locatie! BIG MISTAKE, dar a fost bine pana la urma

daca va mai amintiti ceva fai vacilor (adica cireada care fu acolo) do not hesitate!

viata trista si amarata!

desi din titlu pare ca am avut 9 zile de ... cacao in Brasov la Watumi, nu a fost asa! titlul a venit la cererea vacilor. de fapt, nu la cererea lor, ci la reactia lor cand am spus ca am o viata trista si amarata

anyway, a fost o saptamana si ceva foarte misto, cu oameni misto si tot tacamu'... bine, asta printre AAAAAAAA si aaaaaa de nervi!

inca ma mai adun, asa ca detaliile o sa vina pe parcurs cand mi le si amintesc.

so, we're back! twice as big and twice as... cu multe chestii de povestit!

p.s.: viata mea chiar este trista si amarata! dupa ce 9 zile am "dansat" in dus pentru ca era unul din ala stabil, am ajuns acasa cu marea dorinta de a face un dus normal! well NO, pentru ca nu am avut apa calda pana ieri dupa-masa...

bbye!

blog suspendat temporar pe motiv de plecare la watumi!

super-cowie powers!

pe langa faptul ca brilliant minds think alike, mai si pot sa aiba doua conversatii perfect valabile in acelasi timp, fiecare dintre conversatii fiind tratata individual!

here it goes:

andreea: sooo...what are you up to??
turkey: mmm nimic special
turkey: vreau sa ma vopsesc
turkey: si brasoooooov
andreea niculae: uuu...sexi...ce culoare?
andreea niculae: daaaaaaaaa
turkey: tot roscat
andreea: si eu vreau brasooooooooooov
andreea: acuum!! in vena
andreea: super
turkey: :))
turkey: o sa avem o saptamana
andreea: cand planuiesti the great deed?
andreea: ihiiii
turkey: ca doar nu am munci non-stop
turkey: saptamana viitoare
andreea: si o sa facem di tati..o sa muncim si o sa cantam si o sa cunoastem oameni...si most importantly o sa fim noi toatili in za same quarters muahahaha
turkey: yup
turkey: tu observi ca am purtat 2 conversatii paralele si ne-am inteles?
andreea: pai tin pumnii sa iasa super atunci
andreea: :))
turkey: :))
andreea: we have super-cowie powers

si acum... despre ce am vorbit? :P


p.s.: asta s-ar putea sa fie ultimul meu post ever pentru ca la mine in cartier vin astazi vreo 1000 de suporteri unguri! it was nice meeting you...

people these days!

oamenii de neanderthal au trait acum mult mult mult timp (nu stiu exact cand, dar destul)... that's so wrong! si am si dovada care atesta ca neanderthalii inca exista!

eu mi-i imaginez pe oamenii astia in felul urmator: el pleaca sa vaneze, ea ramane acasa cu puradeii si curatenia... chestii din astea de epoca de piatra. iar cand domnul neanderthal termina de vanat, trage un strigat de oriunde ar fi ca sa auda doamna neanderthal, sa stie ca se intoarce si sa pregateasca focu' pe care urmeaza sa fie pus mamutul! pare destul de ok pentru o perioada in care nu se putea da bip sau sms...

e, mergand pe acelasi concept, tanti care vine sa ne citeasca si sa ne ia banii pentru lumina, simte nevoia sa zbiere LUMINA!!!! eu stau la 6... si o aud clar si tare de la etajul 10! si tot ea e aia ofensata cand ii spun ca nu e nevoie sa bata cu cheia in usa pentru ca exista sonerie!!!!
but wait, in neanderthal nu existau sonerii!

si acum un exercitiu de imaginatie: care credeti ca e reactia lui jesse la strigatul neanderthalian si batutul cu cheia in usa al lu' tanti cu lumina?

folclorul maghiar!

de cand singura mea activitate este statul, ma uit la desene cu nepoata-mea, in special pe minimax, ptr ca taica-su a decis ca pe cartoon si jetix sunt "desene violente". siii minimax asta este post unguresc care, din cand in cand, difuzeaza ceea ce ei numesc "povestiri din folclorul maghiar".

nah, avem un pic de istorie comuna cu ungurii, mai sunt si desene despre Matei Corvin asa ca hai sa ne uitam!

deci... folclorul maghiar este ilogic si extrem de stupid!!!

in povestire era vorba despre o gaina si al ei barbat, cocosul. si gaina asta manca prune, pentru ca stim cu totii ca astea mici de cotcodacesc sunt mari mancatoare de prune. le manca ea cu pofta ( a se intelege ca lacoma) si s-a inecat! barba-su nu stia ce sa faca, iar gaina i-a zis sa-i aduca apa, pentru ca... animalele care se ineaca pot sa ceara apa. a plecat asta isteric la fantana sa ia apa. fantana i-a zis ca nu-i da apa decat daca ii aduce o ramura de copac, copacu' nu-i da ramura daca nu-i aduce pe dracu in praznic ptr ca deja m-au pierdut! cocosu' indeplineste tot ce vroiau astia si, intr-un final, ii duce apa lu' nevasta-sa.... numai ca gaina murise deja!

... and that was it!

voi vedeti morala? ... ca eu nu!

sunt calma!

nu ma mai atinge nimic, i finally found peace... in carti, filme, seriale si jocuri care imi plac! nu mai TREBUIE sa citesc ceva anume, ci doar ce-mi place!

si din moment ce sunt calma, nu mai am nici subiecte... pentru ca mi se par rautacioase.

am vrut sa povestesc despre bunica si nepoata din parc care barfeau tot ce misca, dar dupa m-am gandit ca mai trebuie sa existe si barfitori, so why bother? am vrut sa critic muierile care nu au simtul penibilului si carora li se balangane sanii fara sutien si poarta pantaloni pana la jumatatea fundului cand celulita le este doldora, daaaar mi s-a parut ca sunt rea si ca poate sunt si eu penibila la randul meu asa ca neaaaah! dupa am vrut sa fac un misto crunt de o tanti care si-a uitat cardul in bancomat, iar persoana care l-a gasit a scos de pe el numai 3 milioane, desi limita era de 30, but the again, mean mean me sa fac misto de raul altuia!

chestia asta cu calmu' doesn't work for me!!! face misto de mine, makes me a better person and me not likey!

stupidity at its best!

astazi am decis cu deni aka irlvant :P ca exista 3 motive pentru care TREBUIE sa cumperi o carte, si anume, dupa cum urmeaza:

1. este roz si cum noua (mai ales mie si lui deni) femeilor ne place rozul, trebuie sa avem tot ce este ROZ, dar ROZ nu pal sau cine stie ce uratenie de roz

2. scrie ceva de arbitrul suprem, sinucidere bla bla... pare interesant!

3. last but not least... prepare... Johnny Depp a spus despre ea ca este supercalifragilistica, marfa de marfa... ma rog, cu alte cuvinte, daaaar scrie acolo pe spatele cartii!

... si da, am cumparat cartea!

just fuckin' accesorize!

am inteles, mi-a spus o pasarica sau cum vreti, ca se poarte accesoriile si ca ,de obicei, trebuie sa se asorteze cu ceva!

sa zicem ca... e ok! daaaar atunci cand iti accesorizezi ROBA aia de la absolvire, cred ca ai o problema destul de mare... sau poate totusi nu am inteles exact cum e asta cu accesoriile!

asadar, marti o fost marea festivitate de absolvire unde noi a trebuit sa stam ca niste papitoi vreo 2 ore cu niste robe negre si esarfe portocalii (parca eram la conferinta PD-L) intr-o sala a carei temperatura era ceva mai ridicata decat aia din iad! so, stateam noi 500 de dobitoci cu robele, esarfele si cacaturile (nu am nici cea mai vaga idee cum se numesc) alea pe cap si ne strigau ca la taiat! dupa strigare, urcai pe scena pe o parte, dadeai mana cu toti profesorii (singurii 3 care au venit) si coborai prin cealalta parte! deci 10 secunde in care majoritatea salii se intreba cine dracu esti si de ce nu te stie din facultate!

anyway, nu asta este important, ci faptul ca am observat la unele colege ACCESORII aplicate pe... roba! si anume, curele... si nu, nu simple ci lucioase sau cu paiete!
how hot is that? cand toti aratam ca niste dobitoci, sa vina astea doua si sa straluceasca ele (la propriu) pe scena!

puppy out of hell!

cred ca asa o sa o strig pe jesse de acum incolo pentru ca-si merita cu varf si indesat numele!

aseara am picat lata pe la 10 si ceva din cauza unei... de fapt, m-am culcat la 7 dimineata! asa ca pe jes... adica pe puppy out of hell am scos-o afara pe la 9 jumate!

totul bine si frumos, dorm eu ca porcul, probabil am si sforait pentru ca nah... am gene bune! si pe la 8 jumate ma simt amusinata... ma intorc pe partea cealalta in speranta ca "ignore her and she'll go away" o sa mearga! not really! dupa numai 2 secunde eram din nou nas in nas. m-am prefacut ca dorm pana cand jesse aka puppy out of hell a decis ca singurul mod in care ma poate trezi este daca se urca pe mine... la propriu! asa ca labele din fata pe o parte, labele din fata pe cealalta si cele vreo 20j de kile pe coastele mele!

asa ca a trebuit sa ma ridic din pat, ca de trezit eram deja treaza, sa ma imbrac si sa ies cu animala afara! bine ca avem oglinda in lift ca sa nu sperii totusi tot cartieru'

si imi pusesem ceasu sa sune la 10 jumate, crezand ca there's no chance in hell sa ma trezesc mai devreme!

obsesiile mele!

ma rog, pe langa obsesia cu cheile, hotii in casa sau pasarelele din geam care se trezesc mult prea devreme... mai e si "cine citeste blogul asta?"

cateodata stau si ma uit pe trafic si incerc sa-mi dau seama cine ar putea fi... unii stiu cine sunt, dar tot curioasa sunt! :D

asa ca propun asa... cand citesti, da tu! lasa si un comentariu... asa sa ne cunoastem?

bine, bine recunosc... din curiozitate! :)

yet another classic

yet another classic in ceea ce priveste pozele de pe diplome, buletine si carnete.

in prima poza de buletin zici ca daduse trenu peste mine si ramasesem fara picioare... ma rog, asta nu se vede, dar asta se poate citi pe fata mea! in buletinul de acum... i don't wanna talk about it. in poza de pe diploma de capacitate imi tunsesem bretonu singura asa ca just imagine cum arata, in diploma de bac par chiormalie, iar pe carnetu de student... eheee, acolo the camera loved me! too bad ca e singuru pe care nu o sa-l am toata viata, singuru pe care pot sa-l arunc atunci cand termin si nu o sa trebuiasca sa-l pastrez acolo bine!

anyway, ziceam ca a aparut another classic la orizont, si anume, poza de pe diploma de licenta :D. it all began ieri dimineata cand a trebuit sa plec sa fac chestii printre care si mirificele poze pentru diploma! afara nor, but hey, tarzan (adica eu) puternic face gaura unde vrea, chiar si in norul de deasupra lui! nu are cum sa ma prinda ploaia fix pe mine!!!

si dupa ce mi-am aranjat paru si m-am boit juma de ora ca sa arat bine in poza de diploma, si, for what's worth, chiar aratam bine cand am plecat, m-a prins ploaia si nu, nu aveam umbrela! deci sunt plouata la propriu in poza!

si peste toate astea, cateaua trage vanturi ingrozitoare si ieri a trebuit sa-mi reinstalez windowsu pentru ca dispareau chestii!

cum sa....

... iti strici (desi aveam alt verb in cap) o zi perfect ok, o zi in care in sfarsit profa ti-a semnat lucrarea de licenta si poti sa dormi ca porcu!

...am uitat sa spun ca sunt necesari doar trei pasi simpli!

well, e asa de simplu! mai simplu decat isi poate inchipui cineva!
primul pas este sa iei un metroul foarte aglomerat cu care trebuie sa ajungi fix in partea opusa a orasului. aici, in metrou si nu numai, oamenii put RAU! si daca mai ai si norocul (vezi eu) sa te asezi langa trei din astia flora si fauna nazala sunt compromise pentru totdeauna.

pasul nr. 2 este sa se opreasca metroul inainte de eroilor IAR! de fiecare data cand se intampla asta ma gandesc ca nu o sa mai porneasca, ca o sa ramanem acolo, unde e intuneric si urat, forever and ever si o sa ajungem sa ne mancam intre noi!

aaaanyway, azi pasul al treilea a fost ala care mi-a pus capac si am vrut sa se faca o gaura in pamant si sa mor! am vazut-o pe stoieneasca, profa aia de fizica la care am luat 4 la prima lucrare si care m-a facut proasta in fata intregii clase, aia care mi-a sters orice urma de stima de sine, aia cu care am cosmaruri!

anyway, am fost la concert urma aseara si asta a ajutat ca ziua de azi sa nu ma afecteze asa tare!

teorema gay-ului absolut!

cand doua minti geniale (vezi squig si eu) se intalnesc, pai sa te tii, tata, ca iese cu creier incins si scantei!

totul a pornit de la squig care se uita intr-un punct fix... ca sa nu zic nici ca mine, nici ca ea! eu i-am zis ca se uita in curu dracului, moment in care it all began... squig s-a dezlatuit!

asadar, a te uita in curul dracului = a te uita in gol, intr-un punct fix. de aici rezulta CA CUrul dracului este abisul itself, iar prin reducere la absurd, dracu este one frigide gay!

... si atat!

p.s. nu va uitati la sense and sensibility... prea lung si prea multi barbati care nu se pot exprima (asta nu e neaparat rau)

invidia asta!

mai sunt unii... caini care mor de invidie... si aia sunt, in special pechinezi! da, da, aia mici pe care ii calmezi cu picioru' in cap destul de usor.

cateaua mea, si anume jesse, ii "atrage" pe toti, mai da' toti o maraie, latra si toate cele, numai ca ea le arunca o privire si merge mai departe. la un moment dat, o isterie din asta mica m-a apucat de blugi... nu o nimerise pe jesse!

aseara, ce sa vezi? ma plimbam eu linistita cu jesse linistita langa mine cand din spate apare un specimen mic si isteric care facea mai ceva ca taz, ala din desene... jesse arunca privirea, eu il injur printre dinti si mergem mai departe. ala nimic, latra, se facea spre jesse, cand se intorcea asta mai ca o lua la fuga, dar insistent micutul nu am ce zice!

mai, dragi pechinezi si caini prea mici ca sa fie vazuti, stiu ca jesse are craci lungi, par care-i aluneca misterios peste ochi, blana gri si coada ca un covrig (fiind de altfel singurul caine cu covrig in coada), dar nu e nevoie sa fiti invidiosi! trebuie doar sa va obisnuiti cu ideea ca sunteti niste chestii mici, de obicei, de culoare cacanie, care sunteti mult prea aproape de pamant!

si da, vremea acolo sus, la jesse, e mult mai frumoasa!

muriti mah... de invidie!

bah

bah, ce dracu am tot scris eu p-aici? mai bine nu mai postam chestia anterioara... adica mai bine o lasam la stadiul:

furkey: da' termini postul ala, da?
eu: care post?
furkey: ai inceput tu ceva
eu: da?
eu: cand? cum?
furkey: asa arata, nu-s eu nebuna
eu: weird

da, scrisesem ceva. nu, chiar nu stiu cand, dar eu eram. fishy things are going on... :-?. incep si eu ca birchall: aloooooo, baietii cu ochii violet in cerculete, nu mai apasati pe butoanele altora. me has nothing to hide. eu chiar glumesc, aia e paranoica. continea oare sperma lu' pieleanu (caci el se spune ca ar fi fost norocosul (?) sexului oral facut de ana birchall) si ceva mutant intre aviara, porcina (pesta si gripa) si holera de a dat-o birchall in paranoia?

uite d-aia nu pot sa scriu un blog serios. ca nu-s in stare :P

refuz! refuz! refuz!

asta cu refuz! refuz! refuz! e varianta adaptată de la Greşit! Greşit! GRE-ŞIT! a soră-mii

anyway, ceea ce vroiam eu să spun aici este că refuz să cred că, din toamnă, o să trebuiscă să plătesc integral tren/RATB/metrou, biletele la teatru, la film si tot ce mai era redus pentru studenţi.

adică ăştia mă lasă 15 ani (şcoala+ facultate) cu reducere 50% şi se aşteaptă ca eu sa accept aşa ceva?

WRONG! nu o sa accept aşa ceva... asta doar dacă şi masteru e din ala cu reducere că altă facultate nu mai fac. pot sa mor şi a doua facultate nu o fac pentru ca NU mai vreau şi nici NU mai pot!

any ideas pentru cum aş putea să-mi păstrez reducerile?

p.s. hai ca dupa 20j de pagini de licenţă m-am obisnuit si cu diacriticele :)

nu stiu ce nume sa-i pun...

in ultima saptamana, s-a abatut un val de violenta asupra-mi fiintei gingase... din cand in cand!

am avut o saptamana "aiurea"... da, merge termenul!... in care 3 zile am lucrat cu norma intreaga, o zi m-am chinuit la nenorocirea aia de plan de interventie pentru toxicomani si o zi... am dat ultimul examen din facultate. dar nu asta ne intereseaza, ci violenta anumitor lucruri...

asadar, s-au intamplat 3 nopti la rand, nopti in care eu dormeam dusa, dovada fiind cutele de pe cearceaf imprimate pe fata mea!

prima chestie s-a intamplat marti noapte, cand, din senin, a cazut un tablou de pe perete... pe unitatea centrala si a facut un asa zgomot incat si eu si jesse aproape ca am facut pe noi la unison! tablou ala sta acolo de vreo 2 ani si ceva... de ce tocmai acum cand dormeam si eu bine??? anyway, o bucata din rama lui... nu e de gasit!

urmatoarea noapte, spre dimineata asa, a inceput sa bata vantul si usa la baie era deschisa si, pe sub usa, s-a facut curent si s-au trantit si geamul de la baie si cel de la mine din camera... RAU!

iar azi-noapte... a fost mirifica vijelie cu toate cele si geamul meu zdranganea, perdeaua imi ajunsese pe fata si a intrat si un pic de ploaie cat sa o ude pe jesse puuuuutin... great night AGAIN!

ma simt de parca la mine in casa e headquarteru' unei bande poltergeist! mai mama, poltergeist, macar fii silentios! woman in need of sleep here!

oare la noapte ce se intampla?
mor de curiozitate!

uhuuuu!

si se facea ca azi am avut ultimul examen din facultate... pe care l-am tinut intr-un subsol, la Obregia, unde se intalnesc, de obicei, cei care merg la Alcoolicii Anonimi!

siii pe tavanul subsolului asta trece teava de canalizare! da, da, aia pe unde se duce dupa ce tragi apa, care era carpita cu niste chestii dubioase si cu sarma... oare daca era puterea de tragere a apei mai mare, exista vreo sansa sa se sparga si sa ne... umple de noroc?

examenul a fost oral sub pretextul ca nu vrea sa "isi bata joc" de notele noastre, asadar am stat de la 11 pana pe la 2 si un pic, timp in care a "examinat" 20 de persoane din 70, pe scari, pe mese in camera aia de gazare in timp ce un idiot statea in fata si ii punea profa intrebari total stupide, care nu aveau nici o legatura cu mirificul proiect pe care m-am chinuit sa-l fac!

eu am primit ca intrebare stupida : care este diagnosticul diferential intre consumul de alcool si heroina?... primul lucru care mi-a venit in cap a fost "ba pe mama ta! ce, eu sunt doctor? intreaba-ma ceva de terapii pentru chestia asta!", dar nu am si exteriorizat... anyway, am balmajit ceva si am scapat!

cred ca examenul asta a fost planificat minutios de madam Turbatu (secretara noastra, careia tot anul 3 i-a declarat razboi inca din prima zi cand a venit acolo. ziceam ca a fost planificat minutios de tanti ca sa ne arate ca se poate si mai rau decat pana acum si ca, daca vor, pot sa ne gazeze oricand!

Asadar, sunt absolventa si viitoare licentiata in Consiliere in Asistenta Sociala!

wtf?

am o mare problema... de fapt, una dintre cele mai mici pe care le am but still

de ce mama ma-sii face TOATA lumea poza cu rato-gasco-curcanu ala din herastrau? mi se pare oribil!!!

ca sunt pe role, ca sunt pe jos, ca sunt mici, ca sunt mari, ca-l tin intre picioare, ca-l pupa, ca-l iau in brate, toate pozele facute in herastrau au printre ele si o poze cu animalu' ala de metal

ce e asa de atragator la chestia aia?

should i?

de vreo 2 zile ma intreb daca sa scriu despre partea scoasa din bancurile cu prosti a vietii mele... si uite ca azi, am decis sa scriu ca deh... doar debitam tampenii!

asadar, ziceam de bancurile cu prosti si viata mea... care cateodata ar putea face cu succes subiectul unui astfel de banc!

povesteam zilele trecute de mica mea escapada in ACEL magazin si fericirea care se citea pe fata mea... eh, fericirea aia s-a sters brusc in momentul in care mi-am dat seama ca nu am cheile la mine, pentru ca le-am uitat in alt pulover.... si acasa nu era nimeni pentru ca maria si bona-sa plecasera la putin timp dupa mine si nu le-am gasit in parcul de langa bloc unde merg de obicei, asa ca trebuia sa ma gandesc la altceva...

cumnata-miu lucreaza relativ aproape asa ca l-am sunat... mi-a zis ca vine dar pleaca in 20 de minute de acolo ca mai are ceva de facut! as putea sa stau 20 de minute pe o banca... no worries! ... eram inca rezonabila pentru ca facusem terapie in magazin

stau pe banca, la soare, se aseaza si o mamaie cu chef de vorba langa mine, ne intretinem putin si hop, trec cele 20 de minute si il sun pe Adi care ma intreaba surprins: "ce au trecut deja 20 de minute?",
eu: "aaaaa da", incepand sa-mi pierd rezonabilitatea,
adi: "eu mai am ceva treaba, mai bine vino tu cu 25 pana aici si cobor si-ti dau cheile"
eu... mie mi-a crescut tensiunea la 40! adica am stat 20 de minute pe banca la soare cu o mamaie sacaitoare, cand in astea 20 de minute ajungeam la el la servici? aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAA...si am plecat!

inainte sa ajung il sun sa-i spun ca mai am putin si-mi zice sa intru pe nu-stiu-ce strada ca pe bulevard nu poate sa ma astepte cu masina... adica ma si aduce cu masina acasa? adica am stat 20 de minute pe banca la soare cu o mamaie sacaitoare, cand in astea 20 de minute ajungeam la el la servici si dupa ce m-am plimbat cu tramvaiul ala in care putea ma aduce acasa? aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa AAAAAAAAAAAAAAAAA...

macar m-a adus acasa!

bla

and there are no letters in the mailbox
and there are no grapes upon the vine,
and there are no chocolates in the boxes anymore,
and there are no diamonds in the mine... (leonard cohen)

the joy and the pain are gone now
still, the present stops and steals the time
so tiring to keep hating myself
for not hating you.

and there are no whispers of eyelashes
and no mornings staring at you sleeping
there are no sighs that can heel one word
one word that is goodbye.(me)

shopoholic inside

azi am simtit pe pielea mea ce inseamna sa-ti doresti sa cumperi un magazin intreg!
ma plimbam printre rafturi si mai luam cate ceva... asa am ajuns sa probez 4 perechi de pantaloni si 5-6 bluze!

problema a venit atunci cand a trebuit sa ma hotarasc pe care dintre cele probate sa le cumpar... castigatoarea a fost o bluza mumoasa tare!

numai 20 de lei m-au despartit de o pereche de pantaloni si un portofel absolut gol!

niciodata nu m-am gandit ca as putea sa fac asa ceva pentru ca nu am facut niciodata ce am facut azi! imi doream sa ma mut in magazin, sa pot sa cumpar tot de acolo! chiar mi-am planuit banii pe mai multe luni de acum incolo pentru ca VREAU mai multe chestii

concluzie: nu ma mai lasati singura in magazinul ALA, ever!

de ce sunt oamenii idioti?

desi inca mai speram ca nu sunt idioti, ci doar se prefac, azi mi s-a confirmat... exista oameni absolut idioti, da' idioti de ma doare pe mine!

dupa cum m-am obisnuit 137 gol de unde ma urc eu, plin la prima statie... eu mulata pe o bara.

ajung aproape de statia mea si il intreb pe nenea din stanga daca poate sa-mi faca loc sau coboara. el imi zice sa cobor prin dreapta, desi usa din stanga era muuuuult mai aproape. ma duc spre dreapta, o mamaie statea pe scaun si langa scaun un carut ceva de care nu puteam sa trec si era si inalt si cum eu am picioare scurte, nu puteam nici sa-l sar... cand o rog sa-l traga spre ea, imi zice sa cobor prin stanga... moment in care m-am inrosit, tensiunea mi-a crescut si m-am rastit si la ea si la idiotu' celalalt care decisese ca el nu se da.

anyway, la urmatoarea statie, adica NU la statia mea mi-au facut loc

mai vreau...

... nisip intre degete! de fapt, nisip peste tot
... mare rece
... cantari la chitara, care nu te lasa sa dormi, dar lasa ca poti sa dormi si alta data!... asta daca nu ti se inchide tot corpul la un moment dat si nu mai vrei nimic
... ditai gramada de oameni de la Stuf, fiecare dansand cum ii trece prin cap

senzatii tari! 1

take it as a series...sau nu

cine poate sa-ti ofere senzatii tari in viata fara sa-ti ceara "nimic" in schimb, daca nu sor-ta... in cazul de fata, sor-mea! e mai ceva ca bungee jumping! ce adrenalina, ce puls marit? pfff e nimic pe langa ce-mi ofera mie sora mea :)

prima astfel de senzatie mi-a fost oferita chiar in ziua cununiei ei civile... ce dovada de dragoste mai mare poate cineva sa-ti dea decat sa te faca cea mai importanta persoana a zilei?

totul bine si frumos, eu imi bagam niste maclavaisuri in par, ca deh... sora miresii :D, cand ma suna sor-mea care tocmai se intorcea de la coafor:

Adina: sa iti pregatesti ceva de aranjat paru' ca, atunci cand ajung acasa, imi bag capu sub dus ca mi-a umflat prea tare paru asta
Eu: aaaaaaaaa...bine?!
Adina: bine, bine, hai pregateste ceva!
Eu: .......

in timp ce vorbeam am fost prea socata sa mai pot sa spun sau sa simt ceva, dar cand am inchis m-au apucat in acelasi timp panica, transpitariile, dorinta de a se face o gaura in pamant ATUNCI si ACOLO ca sa pot sa cad in ea! fata mi se inrosise, desi aveam pe fata o tona de fond de ten, ca deh... sora miresii...
ma gandeam cum naiba pot sa-i aranjez eu paru... hai, ca mai stiu si eu cum sa aranjez un par, da' pentru CUNUNIE????
no really now! why me?... pentru ca deh... sora miresii! daca nu eu, atunci cine?

si, in timp ce eu imi doream sa se faca gaura in pamant, tineam in mana o perie rotunda si niste spuma... asta era tot ce aveam pentru ca nu eram acasa, apare sor-mea cu parul perfect ok, spunand ca ei i-a zis tanti aia ca o sa se mai lase, da' ca nu a crezut-o!

recunoaste ca vrei o sora ca a mea! :P

banc sec

cat de tare pute basina de hamster?

nu mai tare decat hamsterul in general.



:D mousy is my muse..and yes..he stinks up the place.

hai sa ne jucam!

... cu mintea, idealurile si sperantele studentilor din anul 3 care din vara isi cauta serviciu in vastul domeniu de Asistenta Sociala din Romania!

sunt unii profesori carora le place sa vorbeasca off the record, daca pot sa zic asa, de ceea ce ne asteapta, in viitorul mult prea apropiat. nu ar fi o problema, chiar imi place sa stiu in ce ma bag si cam cum o sa fie... daca nu s-ar contrazice si nu m-ar arunca iar in ... confuzie totala!

asadar, vine o profesoara si ne povesteste de cat de frumos o sa fie, cum o sa ne asculte toti parerile, ca nah... fresh meat, fresh thoughts, cum ea invata de la studentii din practica si de la cei care de abia au terminat facultatea, cum totul e roz, plin de fluturasi si curcubee.

tu, student credul ca nah... zice profa, mai mai ca faci pe tine de emotie, ti se umezesc ochii de fericire, ai o privire tampa pe fata (asa cam ca Puss in boots din Shrek) si iti doresti sa mergi acasa, sa inveti ca sa termini dracu sesiunea, sa scapi de licenta ca sa mergi in RAI (sistemul de asistenta sociala)!

fericire maxima, dorinta de viata, uhuuuuu... pana cand alta profa iti zice ca nu, nu o sa te asculte nimeni, ca nici nu o sa se stie ca existi... poate doar in cazul in care desparti Marea Neagra in 2 si treci tot sistemul in partea cealalta, daca mori si invii a 3a zi, daca reusesti sa-ti faci beneficiarii sa iasa din SPAS pe picioarele lor, venind in carucior... chestii din astea SIMPLE!

din nou in... confuzie totala si... si nimic!

real life

nu o sa fac nici un comentariu, ci doar o sa redau ce mi-a povestit si mie sor-mea aseara

client: buna ziua! ceva ca sa nu mai vomite aveti?
farmacista 1: da, avem, dar ce simptome are?
client: aaaa, pai nu mai are ca a murit!
farcamcista se duce sa cheme pe altcineva
farmacista 2: da, spuneti-mi, ce s-a intamplat! ce simptome are persoana pentru care vreti pastile antivoma?
client: pai, doamna, nu mai are simptome ca a murit
farmacista 2: si atunci de ce mai vreti sa-i da-ti pastile?
client: a mancat inainte sa moara si mi-e sa nu vina inapoi
farmacista 2: si cum vreti sa-i dati pastila daca a murit?
client: deci nu aveti nimic ca sa nu vomite?

speechless is what i am!

super skills!

nu stiu cum e la voi, dar la mine, daca s-ar putea, s-ar parca masina pe o rana, asaaaa un pic pe-o parte!

tot spatiul verde e plin de masini, asfaltul la fel, de trotuar nici nu mai zic... saraca jesse, nu mai poate sa faca pipi decat daca e jumate bagata sub o masina, fiind inghiontita din spate de alta.

azi dimineata am asistat la incercarea de iesire din parcare a unui nene. stanga masina, dreapta masina, in fata gard, in spate la vreo 2 m masina... buuuun! i-a luat ceva timp pana cand a reusit sa iasa. asta dupa ce s-a frichinit inainte si inapoi cu masina de vreo...50 de ori.

ma gandeam asa... oamenii astia mai trebuie sa faca niste ore de condus totusi, in special ca sa invete noi tehnici de parcare, ca e greu, tata, sa parchezi si sa iesi din parcare in situatia in care la fiecare 10 cm de masina, e o alta masina.

mai e o chestie care ma enerveaza... si anume isteria care se produce atunci cand se ocupa un loc de parcare de o masina necunoscuta. foarte urat! dar nu si atunci cand are avariile puse!!!

de ce si-ar lasa cineva avariile puse in cazul in care are de gand sa stea toata noaptea acolo?
ba, tu, ala care claxonezi ca istericu atunci cand vezi o masina cu avariile puse pe locul tau! hai sa-ti zic un secret, pleaca de acolo destul de repede ca nu e idiot sa-si cumpere o baterie noua in fiecare zi pe care sa o consume noapte doar ca sa faca misto de tine si sa-ti ia locul!

now i got it off my system! :)

Rosii cu codita si rosii fara codita?

- astea sunt bestiile cu codita -

Din seria "tramvaie, trolee, autobuze si alte utilaje". Eram zilele astea in eternul si fascinantul 32, ma duceam la "protestul de solidariate" pentru Chisinau, din Piata Universitatii.

Si in timp ce eu imi setam bestia (camera foto), am ascultat, involuntar, o discutie intre doi:

El: Asta e statia cu inghetata?
Ea: Nu, e urmatoarea, de la piata.
El: Care piata, aia din strada?
Ea: Da. Au preturi bune. Salata sapte mii, ridichii zece mii, rosii cu codita 50 de mii, rosii fara codita 45 de mii..."

Ma dadeam deja peste cap in mintea mea incercand sa inteleg care este diferenta dintre rosii fara codita si rosii cu codita si as fi murit de curiozitate... daca nu ma salva mister. Sau macar a incercat.

El: Si care e diferenta dintre rosii cu codita si rosii fara codita?
Ea: Alea cu codita sunt naturale...

Excuse me? Pentru ca am ramas nesatisfacuta de raspuns, reiau: Care e diferenta dintre rosii cu codita si rosii fara codita? Nu glumesc :D

baby war!

intotdeauna m-am considerat o persoana rationala, desi sunt isterica si control freak, care poate concilia oameni, rezolva conflicte destul de usurel... atunci cand nu ma bag cu totul in ele, dar nu asta e important acum!

asadar, conciliem, rezolvam, dar nu si cand vine vorba de copii! cu ei e destul de tricky pentru ca majoritatea fac exact de dos decat ce li se spune...

hmm si stai sa te gandesti... atunci cand 2 copii se cearta pe o jucarie si incep cu "a mea, a mea, A MEA!" ce faci? ii spui "lasa-i-o si celuilalt!", ceea ce e foarte putin probabil pentru ca astia micii, dupa cum ziceam si mai sus, fac exact opusul.

mai avem o posibilitate! daca te iei dupa faza cu opusul, ar trebui sa-i spui "da, da, ia-o! e a ta! nu-l lasa!" in speranta ca o va lasa din mana, desi toata chestia s-ar putea transforma intr-un fight club din care pitacii si parintii sa iasa cu vanatai si oase rupte... ceea ce nu ar fi asa de rau! poate se mai calmeaza unii parinti isterici si unii copii dementi

bineinteles, vine si a treia posibilitate, pe care nepoata-mea o aplica foarte des. desi mai are momente de "a mea, a mea, A MEA!", de cele mai multe ori lasa de la ea (pentru ca e dasteapta mah!!) si cauta altceva. dar de cele mai multe ori (atat cat pot sa spun eu, ca ies cu ea o data la 6 luni), ii place sa se uite cum se cearta 2 copii pe o jucarie si, in momentul de neatentie in care ei lasa jucaria jos, sa o ia si sa fuga cu ea!

...and that's what i call "doi se bat, al treilea castiga!"

!!!!

note to... oricine are rabdare sa citeasca blogul asta! uitati-va de cine e publicat blogul ca nu scriu numai eu (adica turkey)!

e un blog comun!... desi eu scriu majoritatea posturilor :P

asta ca sa nu existe neintelegeri ca in cazul asta

stupid stupid me

sunt varza in ceea ce priveste public speaking!

pot sa vorbesc non-stop 2 saptamani fara sa ma opresc, dar nu ma pune sa fac asta in timp ce se uita la mine 70 de perechi de ochi! cand trebuie sa vorbesc in fata mai multor oameni sau sa stau in fata lor sa fac ceva, ma apuca nebunia!

exemplul concludent IERI cand a trebuit sa vorbesc in fata modulului de consiliere despre tulburarea bipolara, care este boala pe care o iubesc cel mai mult (pe langa tourette care e bestial!!!).
e...inainte sa ma ridic, m-au apucat durerile de burta, tremuratu' si m-au trecut toate naduselile posibile EVER! normal ca toate astea erau in capul meu ca doar nah... cand m-am ridicat si mai rau, imi tremurau si picioarele si ma intrebam daca ceilalti isi dau seama prin ce suferinta trec eu acum! i guess they didn't ptr ca nu a aratat-o nimeni...

anyway, eram in transa! nu mai vedeam clar, dar am reusit sa nu ma uit atat de multe pe foi

in timp de debitam acolo, prin cap imi treceau tot felul de tampenii, cum ar fi... hai mai ca e bine ce zici aici si nu se vede ce tampita esti deep down inside! , aaaaaaaaaaa a observat toata lumea ca nu vad pe nimeni si ca ma uit in gol!.... dar macar le dau impresia ca ma uit la ei

mda... aia cu repetatu in oglinda nu merge deloc si nici aia cu imaginatu oamenilor dezbracati sau pe wc!

I'm in

post redundant, dar folositor pentru mai tarziu: i'm in, turkey, i'm in :D

turkey says: she's in, she's in! ....with another classic:P
si nu, nu lesinasem pe eddie

why was i even born?

in ultima vreme, ma deranjeaza foarte multe chestii si le spun intr-un mod nu foarte dragut, dar acum nu o sa vorbesc despre asta, ci despre ce m-a deranjat miercuri in ceea ce priveste oamenii in general...

cu mana "in ghips", ma intorceam de la ... de undeva si mi-am urcat oscioarele obosite in 41 ca sa ajung acasa. nu pot sa spun decat ca-mi doream sa-mi rup mana cu febra musculara si sa-i lovesc pe o tanti si pe un nene...

sa-i luam pe rand

tanti nu a invatat ca fiecare are nevoie de his/her personal space si ca este dezgustator sa simta respiratia cuiva pe frunte sau ceafa (bine ca macar sunt mica si nu-mi respira in gura).
bai, tata, cand tramvaiul este gol, de ce pana mea trebuie sa vii fix acolo unde e mai multa lume? profa de psihopatologie spunea ca, de obicei, pe astia care invadeaza spatiul cuiva nu i-a iubit maica-sa cand erau mici...

honey bunny (adica tanti), go find someone else to love you!

l-am lasat pe nenea la sfarsit pentru ca a fost ceva mai dramatic. s-a lasat cu par din nas ars, cu usturimi de ochi, cu dorinta de a se crapa pamantul atunci acolo!

in viata mea nu am simtit pe nimeni putind asa cum putea nenea asta! nu a ceapa, nu a parfum... a transpiratie.

bleah!... asta numai daca nu ma gandesc ca vine caldura si ca jumatate din tramvai/troleu/autobuz o sa puta asa

oare cu metroul e mai bine?


p.s.: my newest obsession... magnolia

emergency plan!

ca tot apar pe la televizor cutremure nashpa in italia, cu multi morti and so on, am decis sa facem un plan in caz de cutremur!

asadar, oricine este acasa, insfaca pe bebe si pe jesse, dar si niste chestii de uz casnic, cum ar fi niste haine, incarcatoarele de telefon...u know! chestii pe care le iei repede!

so, bebe, jesse si chestii simple si ne intalnim in fata la Starbuck's din plazza ca macar sa murim cu burta plina de tort de ciocolata! sa fie tort de ciocolata de toti banii pe care ii avem!

cocand planul, mi-am dat seama ca exista o singura problema! pai daca noi reusim sa iesim din bloc si blocul cade (sau nu) dupa ce noi iesim din el, cam care ar mai fi sansele sa murim? poate sa cada plazza pe noi sau sa se crape pamantu' fix sub noi si sa cadem cu gratie acolo!

but hey, who cares about a tiny little flaw in a such a perfect plan?

sa fie tort de ciocolata!

after cutremur edit: nu am mers la starbuck's! they lied to me!

jurnalul unui caine chel

s-a trezit, mi-a dat un picior in cap in timp ce cobora din pat, a ramas in pijama, m-a scos afara si ne-am intors!

btw, that was the best pipi ever! oh boy, oh boy... ca sa nu zica despre mine ca nu sunt un caine entuziast!!!

asadar, ne-am intors, am mancat si, din nou, am lesinat in coltul meu pana pe la pranz cand vroiam pipi din nou...

totul a decurs normal pana la 4 cand aia care doarme cu mine a plecat sa se imbrace...
whaaaaat? mergem din nou afara? oh boy, oh boy, oh boy!!! (for real de data asta)
jos ne astepta the only male from my kingdom cu masina lui mica si rosie, in care aveau pretentia sa ma urc! in timp ce incercam sa fiu o doamna si sa pun cate un picior in masina ma apuca cineva de fund si ma impinge!

THAT IS NOT THE WAY YOU TREAT A QUEEN!...but oh boy, oh boy, a fost asa de bine cand vantul imi flutura freza si limba!

si ajungem... recunosc locul de la mare distanta! este locul in care am incetat sa mai atrag masculi si unde ma duc la fiecare 3-4 luni ca sa ma umileasca, cica sa ma tunda!

i just can't fight it anymore! o sa ma supun! cheliti-ma! o sa trec si peste asta!

nervii de zi cu zi

well... not really, but still!

eram azi in tramvaiul ala plin cand un nene se ridica de pe scaun sa coboare. fair enough! avea omu treaba acolo... asa ca ma contorsionez, ma lipesc de geam, fac un triplu tulup pe spate si ii fac loc omului.

in timp ce nenea asta se chinuia sa treaca de mine, la un moment dat simt o bataie disperata pe umar... da, numai asa se poate comunica cu mine in autobuz, tramvai sau alte cele pentru ca am castile in urechi si nu aud decat ce se aude in ele...

dau castile jos, dupa ce am facut un mare efort sa-mi mut ghiozadanul in cealalta mana si sa ajung cu mana pana la ureche de unde sa scot casca... dupa toata tevatura, aflu ca tanti din spate vroia sa ma intrebe: "aaaa luati loc?"

glumesti, nuuuu? adica i could beat any contorsionista de la circ cu pozitia pe care o aveam si tu ma intrebi daca stau?

intrebarea asta mi se pare destul de retorica. ce altceva as putea sa-i raspund in afara de un nu dezamagit?
"da, o sa ma asez numai ca sa nu te las pe tine sa te asezi, pentru ca eu sunt o nenorocita!"

chestiile astea imi aduc aminte de ce imi urla muzica in urechi in fiecare zi cand merg cu transportul in comun...

another type of AA

Ma numesc Oana si sforai... si nu stiu asta din povesti, ci m-am "surprins" chiar azi!

Sor-mea imi spune de ceva vreme ca as putea sa tin un concert alaturi de cel mai mare sforaitor al lumii, dar nu am vrut sa o cred. Cum? Eu o persoana asa delicata (yeah sure!) sa sforai? Exclus!

...asta pana azi cand m-am bagat in pat sa dorm un pic pentru ca ma trezesc foarte dimineata! din ce motiv nu stiu ca nu am nici porci, nici gaini si nici nu merg la camp

Asadar, spuneam ca m-am bagat in pat sa dorm si, in timp de adormeam, adica in perioada aia cand nu stii ce e vis si ce e realitatea, am auzit un grohait ingrozitor! Semana cu un grohait de porc sau ca atunci cand rade cineva si grohaie fara sa vrea... Prima mea reactie a fost "jesse, come on! ce mama naibii?" si m-am culcat la loc. Dupa ceva timp, din nou... hai ba, da-o naibii! nu face asta asa... altceva faca asa, dar clar NU eu!

am gasit imediat un vinovat, si anume Maria care dormea ca un bebe mic ce e! Deci nici ea...

so, fiiiine, it's me! nici nu vreau sa-mi imaginez cum sforai cand dorm profund... so i won't!

Ecologiza-m-as!

Am observat ca e un intreg trend cu ecologia, hai sa fim ecologisti, long live Green Peace si chestii de genul asta .

Nu, nu spun ca nu sunt de acord cu asta, ci spun doar ca, din partea unora, mi se pare deplasat sa se dea mari ecologisti la o actiune, un eveniment si dupa sa se duca sa taie primu’ copac, care le iese in cale, ca sa-si faca niste ciorne !

« eu sunt ecologist , dar mi se rup unghiile daca merg sa strang niste gunoaie din padure ! » ma laaaasi ?
« eu sunt ecologist.... ma dau cu fixativ in fiecare zi ! »

Eu nu sunt ecologista, nu am strans niciodata gunoaiele lasate de taranii care ies la gratar sa mance « ceafa de porc », nici macar nu imi sortez tot gunoiul, ci doar sticlele de plastic si nici nu m-am urcat pe vreun bloc sa amenint ca ma arunc daca nu opresc aia de la howard johnson arsu motorinei pe bloc, dar am bun simt.

Bun simt in sensul ca ma gandesc la mine, la copiii si la nepotii mei, ca nu mi-as dori ca nepotii sau copiii nepotilor mei sa se nasca cu trei sfarcuri, 7 degete la o mana si sa bea apa doar dupa ce ploua !

Cred ca ar fi mai usor daca fiecare s-ar gandi la cum il afecteaza pe el ceea ce face atunci cand face, si nu la omenire. Parca reactioneaza altfel cineva care isi da seama ca isi face rau sie insisi decat intregului glob ! adica nah... e cam greu sa iti asumi responsabilitatea si pentru propria persoana, daramite pentru intrega omenire... go figure that !

Sunt curioasa cata lume o sa reziste fara mess, blog, telefon, televizor si alte cele de Earth Hour !

RATB - intamplari "haioase"

... din cauza carora am intarziat la intalnirea cu profa de licenta si am facut spume mai rau ca marea, iar vena aia de la cap care mi se umfla cand ma enervez... a explodat!

se facea ca ieri trebuia sa ajung mai devreme la facultate ca sa vorbesc cu profa de licenta, asa ca nu aveam timp sa stau sa ma duc sa-mi fac abonament, deci mi-am luat bilet... sau am incercat sa-mi iau!

am ajuns la casa de bilete (suna ciudat, daaar asta e) si...supriza!... era scris pe o foaie, cu rosu, VIN IMEDIAT!

oh great! imediatul ala s-a facut 15-20 de minute, timp in care se stransesera vreo 4 persoane si o asteptau pe madam cu bilete, care a aparut ca o floricica cu o sticla de cola in mana!

azi, am vrut sa-mi iau din nou bilet, pe care sa-l folosesc pana la eroilor unde imi faceam abonament!

de ce ar fi azi mai rau ca ieri? pentru ca azi era tanti aia acolo, dar cand am ajuns eu tocmai incuia si, desi am rugat-o, sa mai stea 20 de secunde sa-mi dea un nenorocit de bilet, pentru care aveam fix 1.3 lei ca sa nu mai stea sa-mi dea rest, a incuiat mai departe, mi-a facut semn cu mana ca nu si a plecat! nici macar nu s-a uitat la mine!

s-ar putea crede ca tocmai pleca femeia acasa dupa o lunga zi de munca si eu ca o nesimtita ce sunt o tineam peste program! din pacate, nu stiu pentru cine, era in timpul programului...

bineinteles, ca urmatoarea casa de bilete este la mall, adica la 3 statii, unde a trebuit sa cobor ca sa-mi iau bilet ca pana la eroilor e ceva de mers si parca imi stau bine in buzunar 50 de lei

m-am facut si arbitru...

mda... mai nou sunt si arbitru in meciurile maria-jesse care ma lasa fara vlaga si fara... voce!

sa luam cazul urmator...

maria ii ia jucaria lui jesse si fuge cu ea prin casa de nebuna! jesse nu e nici ea cu toti piticii acasa, deci jesse dupa ea tropaind... aaa am uitat sa spun ca maria mai si tipa in timp de fuge cu jucaria!
asadar, avem o maria care fuge si tipa si o jesse care tropaie! buuuun!

problema intrevine atunci cand jesse o prinde pe maria in vreun colt si incep sa traga amandoua de jucarie... maria urla : "mea! mea! mea!" (adica e a ei, desi NU e), jesse maraie si trage cat poate de jucarie, dand totusi din coada si crezand ca e un joc mai... violent!

aici intrevin eu care trebuie sa o conving pe maria ca e jucaria lui jesse si ca jesse nu se joaca cu bebe al mariei.

eu: vrei sa i-l dau pe bebe al tau?
ea: DA!

great! exact asta asteptam!!!

si dai, oano, si chinuie-te sa le convingi pe amandoua sa lase jucaria!

si acum se cearta pe ceva, dar are cine sa le desparta...

despre...

... nu stiu despre ce!
aveam o idee, dar mi-a trecut! they always do that...

asadar, nu dorm bine noaptea pentru ca nu-mi gasesc pozitia buna, in care sa nu ma mai doara spatele de hoasca batrana ce sunt! de aici, vine si irascibilitatea, dorinta de a omora pe cineva! nu pe cineva anume, ci pe ala care-mi iese primul in cale.

in perioade ca asta, imi dau seama ce ma enerveaza si nu ma isterizeaza pe moment!

zilele astea mi-am dat seama ca nu inteleg ce dracu vede majoritatea muierilor la carnatii aia soiosi de flamingo/tango/mango sau cum dracu i-o mai chema! ....aaaa am uitat boys! adevaru' e ca sunt cam boys ca au fete de clasa a6a, daaaaaar corp de culturist la pensie

no really now! ce dracu se isterizeaza pana la combustie cand ii vad pe aia miscandu-se lasciv? they are really groce and slipery... de la kilu de ulei pe care l-au folosit sa fie "sexy"!

singura experienta de gen, si anume cand am fost (din greseala) la un asemenea "show", a fost acum 4 ani cand eram eu tanara si scapasem singura prima data la mare cu vacile (adica prietenele mele). eram noi in ring din costinesti (prima si singura data in costinesti), dansam, beam ca doar eram singure si ne faceam de cap, cand apar astia... flamingii! isterie ca aia nu cred ca se poate intampla nici cand te anunta pilotu' ca avionul a ramas fara motoare, aripi si cabina!

am vorbit prea mult de sarmale reci si soioase asa ca imi trebuie o gura de aer rece... ma duc!

p.s. uite ca mi-am gasit si ideea... nu era aia de la inceput, dar merge

Tehnologically retarded

Da, recunosc, cand vine vorba de tehnologie ma fac mica intr-un colt si ascult… fara sa inteleg prea multe.

Si ca sa dau si din casa... de vreo saptamana ma chinui sa aflu cum pot sa pun un link pe cuvinte... nici macar nu stiu sa explic ce vreau ! chestia e ca vroiam sa fac ceva de genul cand click-uiesti un cuvant anume iti intra pe un anume site :P... hai ca asta a sunat mai normal.

[url="http://randuripentrumaria.blogspot.com/"]blogu ma-sii[/url] asta a fost tot ce am putut sa scot de la cineva dar nu a mers...

i-am mai spus asta cuiva, care pe langa faptul ca nu mi-a explicat cum se face, a inceput sa-mi explice de fiecare data cand imi trimite ceva cum sa salvez... prima data am crezut ca face misto de mine, dar nu... era foarte serios!

asadar, daca stie cineva cum se face, sa ma lumineze si pe mine


later edit: oh yes! thank u, deni! sa-ti traiasca....prietenele:P
later later edit: sar'naaaa flaviu si adidie!

some form of art...?

de multa vreme vroiam sa scriu despre asta, dar am crezut ca's eu nebuna si nu inteleg cum e cu ideea asta, numai ca aseara am observat ca mai sunt si altii care gandesc la fel

call me stupid, dar nu inteleg care-i treaba cu pogo... e un fel de fight club mai la vedere? de ce simt oamenii nevoia sa se pocneasca intre ei?

pe un anumit plan, sa zicem ca inteleg. frustrari, tampenii care se strang si one has to take it out of the system, da' da-ma naibii, chiar asa?

din cate am vazut, astia se imping asa fara nici o chestie, nu au nici o treaba, de abia asteapta sa pocneasca si sa fie pocnit!

ce simte cineva care pogo-ieste?

morning sunshine!

fix cand imi gasisem pozitia de dormit cea mai buna din ultimele 3 luni (pata rosie de pe fata can prove it), a sunat ceasu... de ce a sunat ceasu cand eu nu plecam nicaieri??? pentru ca aseara mi-a fost lene sa mai ies si inainte de culcare cu jesse si, dupa un forecast, mi-am dat seama ca nu o sa poata sa tina pipi pana ma trezesc eu... asadar, 6 it is!

fost cu jesse, nici macar nu m-am mai sinchisit sa ma schimb de pijama, facut pipi, inapoi acasa, direct in pat!

trece jumatate de ora, apare sor-mea in usa, si cu un ton coborat al vocii imi spune: "te duci acum cu jesse sau mai incolo? ca noi plecam acum", eu: "am fost! lasa usa deschisa ca sa o aud pe maria cand se trezeste"

perfect! more sleep for me...wrong! dupa 2 min se aude maria: "maaaaamiiiii!!!".cum maica-sa era inca acasa, se duce o ia si o aduce la mine in pat in speranta ca o sa mai dormim amandoua un pic...ceasu fiind totusi numai 7 fara 10!

zis si facut! maria inchide ochii, eu inchid ochii...wuhuuu! again WRONG!

se aude glasciorul cristalin: "gataaaa!" eu:"glumesti, nu?"

nu, nu glumea! ... asadar ne-am trezit amandoua la ora 7 si am inceput sa ne jucaaaaam, pentru ca asta faci cu un copil de aproape 2 ani, te joci pana nu mai poti sa te joci, dar ea tot poate!



in caz ca va intrebati cine e monstrul din poza... ea e maria!
for more details, blogul ma-sii www.randuripentrumaria.blogspot.com

don't try this at home!

de multa vreme pandesc benzile alea de ceara de pe dulapul din baie, dar azi dimineata m-am hotarat! it's a easy, not that painful, asa cum a demonstrat experienta de pe picioare, and fast way to get rid of the hair

asadar, iau eu frumos benzile, le incalzesc in palme asa cum zice la instructiuni si pun la subrat, de fapt, la ambele ca sa termin mai repede... stau un picutz sa se inchege magiunul si trag!

...and that was it, right there! my biggest mistake ever!

the pain, the horror, the tears, i even bleed a little... asta pe langa faptul ca inca mai am ceva ceara la subrat care nu vrea sa se ia nici in ruptul capului si mi se lipeste mana de ea. chiar m-am gandit sa las acolo cealalta banda, dar fosnea si nu vroiam sa fosnesc in autobuz

sper ca hormonul uitarii nu o sa functioneze de data asta ca sa-mi aduca aminte data viitoare cand vin cu asemenea idei geniale de durerea mai mare decat nasterea...

.....

in ultima vreme primesc sfaturi. nu ar fi o problema daca ar fi de la oameni pe care ii cunosc, totusi de mai mult de 5 secunde!

sa luam, de exemplu, astazi cand mi-am facut o gramada de nervi, pe langa nervii pe care mi i-a provocat trezitul mult prea devreme. eram in statie la gara, asteptand 182 in FRIG! si apare un nene mai in varsta care imi zicea ceva... ce din cauza castilor nu auzeam. asa ca imi dau castile jos si il intreb "poftim?". el ofticat imi zice: "nu vedeti, domnisoara, ca sunteti murdara de ceva alb pe haina?", eu intreb discret: "unde?", el:"pe spate" si incepe sa ma "pocneasca"...pe spate unde se pare ca aveam ceva

1. cum dracu trebuia sa vad eu ce am pe spate? desi pare ca am un ochi si la spate, nu am... i am just a control freak!
2. stiu ca m-a "pocnit" ca sa-mi ia pata de pe spate, deci intr-un scop nobil, da' de ce dadea asa de tare?
3. stop calling me domnisoara, ca asa imi ziceau pe la scoala cand faceam ceva rau

al doilea episod de genul asta (ptr ca da, atrag mosi si babe!) s-a intamplat in statie la 34 cand, de data asta, o mamaie vorbea cu mine si eu, same old, same old, nu intelegeam ce zice. imi dau frumos castile jos, desi imi placea melodia aia (kings of leon - use somebody) si o ascult.

se aude asta:

domnisoara, mai ridicati-va pantalonii ca o sa-i rupeti acolo unde se tarsaie de pamant!

din nou, 1. de unde stie ea ca am pantalonii in vine? s-a uitat sub haina mea, care e destul de lunga, si mi-a vazut eticheta de la chiloti?
2. ce o face sa creada ca nu stiu? ce o face sa creada ca asta nu e a 10-11a pereche de pantaloni cu care tarsai pe jos si care se rup, pentru simplul motiv ca nu am chef sau mi-e lene sa ii tai
3. thanks for reminding me ca am 1.20 m

Mos Craciun nu minte niciodata

chestia o sa-mi ramana in cap multa vreme de acum incolo!

azi am avut primul curs de strategii de resocializare care se tine la sectia XVII Toxicomanie.

ma asteptam la cu totul altceva si aveam la mine toate ironiile posibile...nu, nu la adresa oamenilor cu dizabilitati psihice! numai ca acolo totul s-a schimbat si am fost... WOW!

prima persoana care ne-a vorbit despre problema sa a fost un actor care era alcoolic de vreo 10 ani, venea la dezintoxicare si, din cand in cand, mai recadea.

a inceput prin a ne spune ca Mos Craciun nu minte niciodata si ca el a jucat rolul de mos craciun de multe ori.

nu stiu exact ce m-a impresionat mai tare: modul in care povestea despre alcoolismul lui sau cauza alcoolismului.

din prima clipa m-a fascinat! putea sa-mi spuna ca e rudolf si tot il credeam, ba chiar vedeam si nasul rosu. era atat de convingator, de trist ca a ajuns iar acolo, de fericit ca e iar acolo...

nu a incercat sa ne dea sfaturi, sa se dea drept exemplu la "asa NU" sau ceva de genul asta... singurul lucru care a sunat a sfat a fost sa ne ferim de singuratate ca e cea mai grea boala

omul asta a reusit sa ma faca sa raman fara cuvinte... pe mine aia care vorbeste pana devine zgomotul de fundal!

road to hell...

exact asta am simtit eu astazi in minunatul 137, cu care circula numai oameni cu bun simt!

asadar, se ia o EU... nu mai mare de 1.56 m ca nu are nici un farmec, si se arunca intr-un 137 plin ochi! atunci cand m-am urcat eu era lejer, dar la eroilor s-a urcat cred ca jumatate de bucuresti, care vroia sa ajunga fix, dar fix la Frigocom, ca sa nu pot sa respir pana acasa...

anyway, cum ziceam... eu mica intr-un autobuz plin ochi! cand m-am urcat, tin minte ca ma tineam de o bara ptr ca la alea de sus nu ajung decat daca ma dezbrac 3 sferturi si e foarte posibil sa mor spanzurata de propria-mi mana! eee dupa eroilor... am pierdut bara si mi-a fost aproape fatal!

am fost impinsa si inghiontita pe rand in geam... da ala mare care are o bara in dreptul lui! sa zicem ca nu mi-a stricat prea tare pentru ca am ajuns sa cunosc mai bine bara, desi nu mi-am exprimat aceasta dorinta! dupa geam a urmat un nene unsuros; hai sa nu-i zic unsuros ca as fi rea... un nene cu probleme in ceea ce priveste sebumul caruia se pare ca i-a facut placere sa ma tina in brate! erasing that from my memory... si toate astea pana la razoare! :D

la mall ditai coada si oameni isterici! nu stiu cum se face ca am ajuns exact in partea opusa a autobuzului, adica pe partea cu usile... not the best moment of my life! 2 statii am mers cu rucsacul intre usi!

acum stau si ma legan intr-un colt (asa ca titisor), incercand sa uit aceasta experienta!

de maine merg pe jos...